Dintotdeauna oamenii au fost fascinați de interpretarea viselor, căutând să le atribuie diverse semnificații, dorindu-și să le găsească un sens – fie mai simplu, fie mai profund. Pentru a descifra misterele viselor, oamenii apelează la tot felul de metode, există chiar o disciplină dedicată cercetării în această direcție.
Onirologia – știința care studiază visele
Știința care se ocupă cu studiul mecanismelor și a conținutului din vis se numește onirologie. Cercetătorii caută să identifice în mod corect atât corelația dintre vis și cunoștințele de la nivelul creierului. Mai mult decât atât, oamenii de știință își doresc să înțeleagă modul în care creierul funcționează în timpul visului – pentru a observa îndeaproape procesele aflate în strânsă legătură cu memoria și cu disfuncțiile mintale.
Un aspect deosebit de menționat constă în faptul că studiul onirologiei diferă de analiza viselor întrucât scopul pe care îl îndeplinește această știință este distinct. În cazul celei dintâi menționate, procesul viselor se analizează cantitativ în loc de a se efectua o analiza amănunțită a semnificațiilor lor.
Cele mai frecvente tipuri de vise
Cu toate că cercetările din acest domeniu au cunoscut o evoluție extraordinară în ultima vreme, părerile specialiștilor cu privire la vise sunt împărțite.
Pentru Sigmund Freud, visul reprezintă expresia sau împlinirea unei dorințe refulate, în vreme ce pentru Jung, visul constituie o autoreprezentare spontană și simbolică a situației actuale a inconștientului.
Potrivit unor clasificări, visele se împart în mai multe categorii:
- vise de avertizare (care indică situații periculoase în viitor);
- vise inspiraționale;
- vise post-traumatice (care conțin scene ce cauzează și deseori sunt vise care exprimă îngrijorarea după petrecerea unui eveniment traumatizant);
- vise de soluționare a dificultăților prin care trec oamenii;
- vise de împăcare după moartea celor dragi.
Cercetările analitice etnologice și parapsihologice propun o altă clasificare a viselor nocturne și anume:
- visul profetic (didactic) se referă la un avertisment cu privire la un eveniment critic ce va avea loc în viitor;
- visul inițiatic – menit să îl poarte pe om într-o altă lume (este atribuit șamanului sau buddhismului tibetan din Bardo Thodol);
- visul telepatic – stabilește o legătură cu gândirea și sentimentele unor persoane sau grupuri ce se află la depărtare;
- visul vizionar – presupune existența unor puteri care există în ființa umană la un anume nivel de conștiință și pe care civilizația noastră le-a uitat (mărturii descoperite de H. Corbin la misticii iranieni);
- visul presentiment – se axează pe intuiție și îți oferă posibilitatea de a alege o variantă dintr-o mie;
- visul mitologic – reflectă o angoasă fundamentală și universală și reproduce un anume arhetip esențial.
Cum sunt percepute visele în diferite culturi?
În Egiptul antic, se punea mare accent pe interpretarea viselor întrucât oamenii considerau că acestea sunt premonitorii. Se credea că zeii au creat visele pentru a arăta oamenilor calea atunci când aceștia nu își pot întrevedea viitorul. Așadar, practica oniromanției (prezicerea pe baza viselor) se practica pretutindeni cu ajutorul preoților cititori, a scribilor sau a interpreților de vise. Numeroase simboluri erau analizate în temple, utilizând chei transmise din generație în generație.
La tribul Andaman, visele erau percepute drept fiind produse ale sufletului – partea malefică a ființei. Aceștia credeau că sufletul iese prin nas și se desparte de trup făcând tot felul de isprăvi de care omul află în vis.
În cazul indienilor din America de Nord, visul are un rol definitoriu – fiind pecetea legalității și a autorității. Visele determinau alegerea preoților și calitatea de șaman, dictau vânătorile și condamnările la moarte sau sprijinul cuvenit în anumite situații. Mai mult decât atât, din vise se nășteau tabuurile și leacurile sau chiar numele ce va fi dat copiilor.
Credințele referitoare la vise existente la triburile bantu (din depresiunea Kasal) nu sunt chiar atât de puternice ca în cazul indienilor, însă îndeplinesc un rol destul de important. Se credea că în timpul somnului sufletul se desparte de trup și dialoghează cu sufletul morților. Astfel de vise fie au un caracter premonitoriu, fie constituie adevărate mesaje ale morților către cei vii, fiind un adevărat mijloc de comunicare.
În concluzie, fiecare cultură se raportează în mod diferit la vise, însă credința oamenilor în vise este la fel de puternică chiar și în zilele noastre, iar drept dovadă stau numeroasele dicționare de vise din înțelepciunea populară.
Foto: Pxfuel via Creative Commons