Îi rog pe toți cei care m-au dezamăgit – cu mic, cu mare –
Să se strângă în fața mea să le fac o urare.
Le urez să nu se amăgească așa ca mine.
Să nu simtă amarul meu și să le fie bine.

Îi rog pe toți cei care m-au dezamăgit și m-au lăsat cu ochii în soare
Să mă ierte. Că eu n-ar fi trebuit să am vreo așteptare.
Să mă ierte pentru naivitate și pentru indiscreții
Și mai ales pentru tupeu și pentru pretenții.

Celor care m-au dezamăgit le urez un cer senin fără vreo pată
Iar dacă o fi să ne mai întâlnim vreodată
Voi avea grijă să nu-mi fac vreun plan sau vreo speranță
Și voi trăi fericită în deplină ignoranță.

Celor care m-au dezamăgit le urez viață îndelungată,
Cu binecuvântări și cu-o desagă îndestulată.
Îi rog să mă ierte pentru îndrăzneala mea de a le cere
Mărunțișuri și adevăruri. Nu-s datori să mi le ofere.

Foto: via Pxhere

De Gabriela

Vânt bun corabiei tale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *