De când m-am născut, am câștigat în fiecare zi a vieții mele.
Am câștigat o viață – o s-o plătesc cu-o moarte într-o zi.
I-am câștigat pe ai mei lângă mine – ce bucurie.
Apoi mi-am câștigat prietenii, mi-am câștigat încrederea.

Am câștigat ce-i mai de preț în viață – dorința de a trăi și de a învăța
Apoi te-am câștigat pe tine în ziua în care te-am cunoscut.
Dar până să te întâlnesc am avut numai de câștigat,
nopți albe și vise pierdute,
lacrimi amare vărsate într-un pocal ruginit ca sufletul meu,
Mi-am câștigat pâinea, iar mai apoi cuțitul – pe care l-am aruncat
pentru că pâinea are un gust mai bun proaspăt coaptă și apoi ruptă,
pâinea nu e mai bună tăiată.
Chiar deloc.

Am câștigat când am crezut că am pierdut.
Și am pierdut când am crezut că am câștigat.
Sunt cea  mai bună pierzătoare când vine vorba de câștiguri
și cea mai bună câștigătoare când vine vorba de pierderi.
Mi-am pierdut răbdarea cu timpul – și reciproca e valabilă,
Mi-am pierdut timpul cu răbdarea,
Și m-am pierdut pe mine undeva pe drum.

Cum e să trăiești cu tine și de fapt să nu te regăsești?
Să simți cum mărșăluiesc în tine mulți soldați care nu fac altceva decât să te critice
care nu te suportă
care te calcă în picioare
care îți țin contul la numărul de respirații
care îți anulează existența.
E cumplit, greu și trist deopotrivă.

Dar am câștigat. I-am pus să cruțe suferința,
să lase războaiele grele de purtat.
Să nu mă mai strivească să nu mă lase făr- de vlagă.
Am câștigat, sunt mulțumită. Un bilet de loterie către totul meu.
Și poate cel mai important premiu – m-am câștigat pe mine ca să mă dăruiesc lumii.

Imagine: pixabay

De Gabriela

Vânt bun corabiei tale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *