Publicat în Molecultură

Vis și iubire la superlativ: La La Land

la la land musical

An: 2016
Regia: Damien Chazelle
Scenariu: Damien Chazelle
Durata: 2h și 8 min
Distribuție: Ryan Gosling, Emma Stone
Gen: Comedie, Drama, Musical
Premii: 6 Oscaruri, 7 Globuri de Aur, 4 BAFTA Film.

La La Land m-a cucerit rapid cum rar mi s-a întâmplat cu alte pelicule, acesta fiind și principalul motiv pentru care am vizionat filmul de 7 ori, adică de 3 ori la cinema și de 4 ori acasă. Cum a reușit să îmi fure inima?


În primul rând, coloana sonoră din film m-a fascinat – mi-au plăcut la nebunie melodiile (pentru ritm, versuri și mesajele transmise). Acest muzical se depărtează de cele clasice în care mulți se plâng că „e prea multă muzică” și din acest motiv ei se plictisesc. Spre deosebire de muzicalurile tradiționale, La La Land reușește să păstreze un echilibru, împletind cu succes firul narativ cu melodiile.
În al doilea rând, talentul actorilor Emma Stone și Ryan Gosling mi-a depășit cu mult așteptările. Pentru a intra în pielea personajului cum se cuvine, Ryan a luat câteva luni bune lecții de pian, ceea ce este de admirat.

Un carusel de emoții care n-a luat Oscarul

Am râs, am plâns, am zâmbit – am trăit alături de personaje, iar filmul a însemnat pentru mine un adevărat carusel de emoții. Mi-a plăcut în special pentru că se depărtează de clișeele hollywoodiene, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care mulți critici l-au apreciat.

Gândindu-mă la ceea ce s-a întâmplat acum câțiva ani atunci când au greșit plicul cu câștigătorii, tind să cred că, de fapt, a fost doar o strategie de performance – consider că totul a fost doar de dragul spectacolului. De altfel, un film cu titlul „La La Land” nu avea cum să ia Oscarul. Expresia„ La La Land” se folosește încă din anii ’60 și este formată din lala (o sintagmă atribuită unui nebun) și land (un tărâm imaginar care nu există, dar pe care îl plăsmuiește nebunul). În anii ’70-’80, Los Angeles a fost poreclit La La Land, în special, datorită industriei cinematografice de la Hollywood care creează iluzii pe bandă rulantă.
În aceste condiții, cum poate un film care se numește „La La Land” să ia Oscarul? Din păcate, n-a fost premiat pentru cel mai bun film, însă pelicula a câștigat 6 Oscaruri la categoriile:

  • Cea mai bună actriță – Emma Stone;
  • Cea mai bună coloană sonoră – Justin Hurwitz;
  • Cel mai bun regizor – Damien Chazelle;
  • Cea mai bună imagine – Linus Sandgren;
  • Cel mai bun design de producție – David Wasco.

Nimic la întâmplare

Sebastian (interpretat de Ryan Gosling) se îndrăgostește de Mia (interpretată de Emma Stone) și împreună trăiesc o frumoasă poveste de iubire. Însă, pentru ca fericirea lor să fie completă, fiecare dintre cei doi au nevoie să fie împliniți și din punct de vedere profesional.
Sebastian are un vis – să-și deschidă un bar de jazz, iar Mia visează să devină actriță. Și pentru că vorbim despre o iubire adevărată… fiecare dintre ei…îl susține pe celălalt să-și atingă visul. În filmul lui Damien Chazelle, nimic nu este la întâmplare. Discuția celor doi din barul „The lighthouse”, unde este înfățișat pe perete un far evidențiază faptul că fiecare din cei doi își dorește să ajungă la destinație – farul reprezintă scopul fiecăruia în viață (din punct de vedere profesional). Din film înțelegem și faptul că oamenii sunt diferiți și de cele mai multe ori au pasiuni diferite: Mia ura jazzul, dar pentru că lui Seb îi plăcea, era dispusă să asculte acest gen de muzică. Ba mai mult decât atât, vom întâlni o secvență în care cei doi dansează în timp ce ascultă jazz. Așadar, nimic nu este la întâmplare, iar scenele sunt alese cu grijă.

Pentru fraierii care visează

În principiu, cred că filmul transmite un mesaj puternic și anume: că niciodată nu trebuie să renunți la visurile și planurile tale. Paulo Coelho, în Alchimistul susține că atunci când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru a te ajuta să îți îndeplinești visul.
Cei doi s-au iubit, au dansat printre milioanele de stele – că doar așa este iubirea îți înalță spiritul aproape de cer – iar mai apoi au luptat să își îndeplinească scopurile.

Eu sunt o fraieră de când mă știu pentru că mereu visez cu ochii deschiși și pur și simplu nu mă pot opri. Dintotdeauna am fost cu capu´-n nori și mereu mi s-a reproșat acest lucru, dar ce să fac dacă așa mi-e firea? Oricum, mă bucur că, în sfârșit, cineva s-a gândit să facă un film și pentru noi, ăștia fraieri, de visează mereu la cai verzi pe pereți. Ăștia care cred într-o lume mai bună, ăștia care speră mereu, ăștia care doresc să facă un bine, să aducă un zâmbet pe fața cuiva, ăștia care visează că vor schimba lumea. Noi, ăștia fraierii, avem nevoie de hrană spirituală și suntem dispuși să oferim dublu decât primim. Am o veste super bună: Noi, ăștia, fraierii care dăruiesc iubire la superlativ, care vor să schimbe lumea în bine suntem mereu bineveniți în La La Land!

Foto: Flickr.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *