notite-inspirationale

Dacă primii 7 ani sunt mai grei până ajungi în anul III, stai să vezi ce urmează: lupte greco-romane cu mult temuta lucrare de licență. Știind că nu e chiar ușor să redactezi o teză, mi-am propus să dedic o postare pe blog, utilă, sper eu, pentru cei care au de scris pentru licență sau disertație. Așadar, doamnelor, domnișoarelor și domnilor în aplauzele dumneavoastră să intre în scenă lucrarea de licență că îi dăm noi de capăt până la urmă!

Nimănui nu-i plac regulile pentru că impun o anumită disciplină care nu se împacă cu zona de confort cu care oamenii sunt obișnuiți. Însă, dacă ne dorim rezultate, avem nevoie de reguli pe care să le respectăm în timpul procesului, indiferent de natura lui. Așadar, dacă ai de redactat o lucrare de licență, e nevoie să acorzi o atenție deosebită unor aspecte despre care vom discuta în cele ce urmează.

Tema lucrării

Gândește-te la tema lucrării de licență! Ce ai dori să cercetezi? Alege un subiect care să te pasioneze, despre care ai vrea să afli cât mai multe lucruri. Dacă nu ești total străin de subiect, cu atât mai bine, îți va fi mai ușor în demersul scrierii tezei.

Profesorul coordonator

Optează pentru un îndrumător care să aibă expertiză în ceea ce privește subiectul ales de tine. Nu trebuie să te lași influențat de ceea ce spun alți studenți atunci când alegi profesorul coordonator, pentru că experiențele personale diferă în funcție de n factori. Așadar, construiește tu relația cu acesta: cere îndrumare, feedback, explicații suplimentare (unde e nevoie), expune clar cu argumente ce obiective ai, etc. Nu fi delăsător, nu lăsa totul în grija coordonatorului. Nu uita ca e teza ta, nu a lui.

Organizare

Fie că-ți place, fie că nu-ți place vei avea nevoie de o bună organizare. Ar fi bine să scrii câte puțin în fiecare zi. Dacă vei lăsa totul pe ultima sută de metri, este posibil să nu faci o lucrare chiar bună, așa cum ți-ai fi dorit sau e posibil chiar să n-o finalizezi.

meme-licenta

Scrierea lucrării

  • Evită gândurile negative de tipul: „nu știu dacă voi reuși”, „am de scris x pagini”, „nu știu dacă fac față”, „nu voi face o lucrare bună”. 
  • Nu aștepta să-ți vină cheful sau inspirația să scrii. N-o să-ți vină! Scrie, scrie și iar scrie. Iar apoi rescrie! 
  • Nu plagia! Respectă munca altor oameni. Mai devreme sau mai târziu, adevărul iese la iveală și va fi dezonorant atât pentru tine, cât și pentru profesorul tău coordonator. 
  • Nu uita că lucrarea trebuie să aibă caracter științific, așa că utilizează un stil de redactare clar și concis care să respecte normele academice.

Blocaje

Nu te panica dacă la un moment dat vei experimenta un blocaj! Se întâmplă și pe la case mai mari. De pildă, Virginia Woolf se lăuda în jurnalul său că a scris 2 pagini în 2 săptămâni. Știu că unii studenți scriu vreo 30 pagini într-o singură zi sau poate chiar mai mult, însă lumea academică are mare nevoie de calitate. Dacă ai un blocaj, depărtează-te puțin de lucrare și fă orice altă activitate care îți face plăcere: desenează, vizionează un film, citește o carte, dansează sau ieși cu prietenii.

Relaxare

Umorul este o modalitate bună de a face față stresului, așadar nu uita să glumești. Aș vrea să închei cu un banc pentru a-ți mai descreți fruntea și pentru a te ajuta să te mai relaxezi puțin. 

Iepurașul își redacta lucrarea de licență. Curioasă vulpea îl întreabă :
– Ce faci, iepurașule? Despre ce scrii tu acolo?
– Fac o lucrare de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraș..
– Hahahaha.. cum să mănânce un amărât de iepuraș o vulpe? Poate invers… 
– Cercetare științifică, iar dacă nu mă crezi, te aștept diseară la vizuina mea.
Dimineața toate animalele pădurii erau mirate văzând că în fața vizuinii pielea vulpii era întinsă la uscat. Lupul vine și el la iepuraș și-l întreabă:
– Despre ce scrii tu la lucrarea de licență, iepurașule?
– Cercetez cum e mâncat lupul de către iepuraș….
– Hahahahahah…cum va mânca un amărât ca tine un lup mare ca mine?
– Asta e cercetare științifică serioasă, iar dacă nu crezi te aștept diseară la vizuina mea.
Dimineața stupoare mare în toată pădurea…pielea lupului era întinsă la uscat lângă cea a vulpii…
Ursul apare și el la iepuraș și-l întreabă :
– Despre ce mai scrii tu acolo?
– Am ajuns deja la concluziile cercetării în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraș.
– Hahahahahahaha……ce tot spui…cum o să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine ?
– Nu crezi ? Aceasta este o cercetare științifică, nu e o glumă…vino diseară la vizuină și ai să te convingi.
În dimineața următoare toată pădurea era șocată……pielea ursului era întinsă la uscat lângă cea a lupului și cea a vulpii…
După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră care încotro, ieși iepurașul râzând din vizuină de gât cu leul care-i spune: 
– Ai văzut, iepurașule? Ce-ți spuneam eu? Nu tema contează, ci coordonatorul!

Atât pentru astăzi. Spor și inspirație!

Foto de Gerd Altmann via Pixabay

De Gabriela

Vânt bun corabiei tale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *