distanță socială

Nu știu alții cum percep lucrurile, dar eu cred că distanța dintre oameni nu se măsoară doar în kilometri, ci și în tăceri. Știu că nu fiecare tăcere reprezintă un indicator constant al distanței, dar de cele mai multe ori, omul care tace are cel mai mult de spus.


Îl simți fizic lângă tine, dar el, de fapt, nu este acolo, este distant. Și are ceva pe suflet, dar ezită să-ți împărtășească din varii motive: fie nu (mai) are încredere în tine, fie se teme să nu-l judeci prea aspru, fie se gândește la ale lui. Dar vezi tu, ale lui sunt doar ale lui, în timp ce ale tale devin ale voastre. Pentru că tu vrei ca el să facă parte din viața ta complet așa că îi povestești tot ce ți se întâmplă.

Uneori distanța se măsoară în dor

Există prieteni cu care nu vorbești luni, săptămâni în șir, dar nu pentru că v-ați certat sau pentru că ați avea motive de supărare, ci pentru că aveți drumuri și idealuri diferite.
Mi-e dor de prietenii cu care nu vorbesc zilnic, iar  atunci când ne revedem, simt că nu s-a schimbat nimic, îi consider prietenii mei în continuare și sper că și reciproca e valabilă. Am prieteni cu care vorbesc destul de des și care-mi sunt dragi și pe care nu-i vreau distanțați. Cred că distanța se mai măsoară și în dor. Oare ce unitate de măsură are dorul? Cum l-am putea contoriza?

Poate fi cineva departe de tine dacă îți locuiește în suflet?

Eu nu cred. Mă bucur că am strâns câțiva rezidenți în sufletul meu. Le-aș aduce ciocolată în fiecare zi să rămână acolo pentru totdeauna.

În anumite situații, între mine și anumiți oameni care locuiau doar la câteva blocuri distanță de mine s-au format distanțe imposibil de parcurs. Adevărate prăpăstii. Și nu pentru că ne-am fi dorit asta, ci pentru că, pur și simplu, s-a întâmplat. Absurd. Dar așa am simțit, ne-am răcit și n-am avut ce să ne mai spunem. Iar alteori, am simțit cum oameni dragi care locuiesc departe, în țări străine, au fost aproape de mine cu tot sufletul.

Trăiască Facebook, Whatsapp, Skype, Zoom veți spune voi, dar eu știu: chiar dacă nu ar fi existat aceste rețele de socializare care facilitează comunicarea la distanță, chiar dacă nu ne-am fi vorbit un an întreg, tot aproape i-aș fi simțit. Faptul că nu vorbești cu cineva mult timp, nu este un impediment sau nu ar trebui să fie.
În unele cazuri ai senzația că te despart multe lucruri de un om, dar dacă e prietenie adevărată va rezista și după 100 de ani și 1000 de vorbe nespuse sau de povești neîmpărtășite dacă (mai) sunteți pe aceeași lungime de undă. Dar se poate întâmpla să nu mai fiți pentru că oamenii evoluează în direcții diferite câteodată. Nu-i bai. În loc să încerci să resuscitezi planta prieteniei (care apropo mai trebuie îngrijită din când în când) mai bine o scoți din rădăcină și o arunci. Poți face rost de alta. Îți trebuie doar timp, răbdare și voință.

Eu nu cred că distanța care se măsoară în kilometri e problema, ci cea care se măsoară în tăceri.

Foto de Noah Buscher via Unsplash

De Gabriela

Vânt bun corabiei tale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *