Publicat în Molecultură

Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului

Izvorul-Tămăduirii

În prima vineri după Sfintele Paști, în Săptămâna Luminată, creștinii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii în amintirea unei minuni care s-a petrecut în apropierea Constantinopolului. Potrivit tradiției, împăratul Leon (457-474) a descoperit un izvor cu apă tămăduitoare.

Se spune că, înainte de urcarea sa pe tron, acesta a întâlnit un orb care avea nevoie de călăuzire și căruia îi era sete așa că a început să caute apă. Auzind glasul Maicii Domnului ce îi indica locul în care se afla un izvor cu apă proaspătă care nu doar că îi potolea setea, dar se dovedi a fi și cu puteri miraculoase, astfel că orbul de îndată ce își unse ochii cu apa tămăduitoare își recăpătă vederea.

După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar apa acelui izvor a continuat să vindece mulți bolnavi, inclusiv pe împăratul Justinian (527-565). În semn de recunoștință pentru că s-a tămăduit, acesta a construit o biserică și mai mare, care, din păcate, a fost distrusă de turci în anul 1453, la căderea Constantinopolului.

În locul construcției s-a ridicat în secolul XIX o altă biserica „Izvorul Tămăduirii” care poate fi vizitată de către credincioși în Istanbul. Se spune că izvorul cu apa tămăduitoare se găsește la subsolul acestei biserici unde se află un paraclis care datează din secolul al V-lea.

Această sărbătoare închinată Preasfântei Născătoare de Dumnezeu este plină și încărcată de semnificații puternice, amintindu-ne și de Vinerea Patimilor, în care Fecioara cu sufletul plin de durere, a vărsat lacrimi lângă Crucea Mântuitorului. Astăzi Maica Domnului ne aprinde lumina nădejdii în suflet, arâtându-ni- se ca un izvor de tămăduire.

Slujba de sfințire a apei – Aghiasma Mică

În această zi, se săvârșește în biserici slujba de sfințire a apei – care poartă denumirea populară de Aghiasmă Mică (în unele zone i se mai spune și „aiasmă”). Din punct de vedere etimologic, termenul popular de „aiasmă” vine de la „iazmă” care înseamnă „arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie”. Astfel, credincioșii au înțeles că rolul apei sfințite este de a alunga „arătarea urâtă și rea”, adică duhul cel necurat.

O altă denumire a aghiasmei este „sfeștanie”, cuvânt de origine slavă ce înseamnă „luminare” sau „slujba luminării.” Spre deosebire de Aghiasma Mare (ce se sfințește la Bobotează), agheasma poate fi băută tot timpul anului.

Izvorul Tămăduirii. Tradiții și obiceiuri din popor

Se spune că ziua de astăzi este cea mai spornică din an pentru cei care sapă fântâni, deoarece apele devin mai ușor de găsit, fiind mai zbuciumate și mai zgomotoase.

Unii mai spun că bolnavii care beau apă sfințită dimineața înainte de micul dejun se însănătoșesc.

Se obișnuiește ca toate camerele din casă să se stropească cu Aghiasmă Mică, iar în felul acesta locuința este protejată de duhurile necurate.

De asemenea, în anumite zone ale țării se obișnuiește ca în această zi tinerii să se întâlnească în case, în grădini sau în jurul unui copac înflorit și să-și facă legăminte.

Conform tradiției, nu este bine să faci treabă în această zi: nu ai voie să speli, să calci sau să croiești îmbrăcăminte deoarece se zice că indiferent de activitatea făcută, aceasta nu va fi de folos.

Pentru ca anul să fie rodnic grădinile și livezile se stropesc cu Aghiasmă Mică. De asemenea, și vitele de povară sunt sfințite cu aghiasmă pentru ca acestea să fie sănătoase și să aibă mult spor la muncile agricole.

Creștinii obișnuiesc să rostească această rugăciune în ziua praznicului:

Izvorăşte-mi acum, Izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, dându-mi darul cuvântului, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi har credincioşilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostat.
Locaş de tămăduire mai presus de fire se arată tuturor biserica ta cea sfântă, Fecioară! Că din moarte vădită ridică lămurit pe credincioşii care aleargă la dânsa şi izvorăşte tuturor mângâierea cea din belşug.
Din ceruri reverşi nouă daruri fără împuţinare, ceea ce eşti cu adevărat una; căci pe cel orb îl faci să vadă lumina, prin tina cea nouă, strigând tu de sus către Leon, mai presus de gând.
Bucură-te, Mărie, bucură-te, ceea ce eşti lauda de obşte şi cinstită a neamului omenesc! Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă.

Foto: Merced River, Yosemite National Park, SUA, rawpixel.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *