Semnat de Anchee Min, romanul Împărăteasa Orhidee prezintă parcursul unei adolescente în vârstă de 17 ani, Yehonala Orhideea, de la statutul de concubină imperială la cel de împărăteasă. Opera se dovedește a fi o relatare vie și plină de culoare, oferind o frescă a vieții de monarh din timpul dinastiei Ch’ing.

Pentru a-și ajuta familia să achite datoriile lăsate de tatăl său, dar și pentru a scăpa de căsătoria aranjată de unchiul său cu un văr retardat, Yehonala decide să participe la procesul de selecție a concubinelor imperiale destinate Fiului Cerului. Orhideea era fiica unui guvernator defunct ce moștenise din generație în generație titlul de stegar de rang albastru.

Competiția pentru iubirea prințului moștenitor

Tânăra îndeplinește toate caracteristicile căutate și astfel este aleasă una dintre cele șapte soții ale împăratului Hsien Feng. Ea ajunge să locuiască în Palatul Frumuseții Esențiale din Orașul Interzis, fiind slujită de o ceată de eunuci, servitoare și bucătari. Și celelalte soții primesc în dar câte un palat și au parte de tratamente speciale, similare cu Orhideea, în funcție de poziția pe care o ocupă în ochii împăratului.

Nuharoo este cea dintâi dintre ele, consoarta oficială, prima împărăteasă, aleasă de către prințul moștenitor, ceea ce o va face geloasă nu doar pe Orhideea, dar și pe celelalte concubine imperiale. Așadar, atmosfera de intrigă și competiția femeilor pentru afecțiunea unui singur bărbat se adaugă pe lista elementelor care fac lectura captivantă. Nu trebuie să uităm a menționa că, în Orașul Interzis, trăiau 3000 de concubine imperiale, toate dorindu-și statutul de favorită a moștenitorului.

Cunoscută în istoria oficială a Chinei sub numele de Tzu Hsi, Orhideea Yehonala va deveni preferata Fiului Cerului, atrăgând invidia celorlalte concubine. Yehonala se va implica în politica Chinei, devenind astfel cea mai influentă personalitate de la sfârșitul Chinei Imperiale.

Ajutându-se de vizitele efectuate la Muzeul de Istorie Chineză, Biblioteca Națională a Chinei, Muzeul din Shanghai și Muzeul Orașului Interzis, Anchee Min a construit un personaj puternic. Romanul mai are și o continuare, Ultima Împărăteasă, scrisă de aceeași autoare. 

Împărăteasa Orhidee este un bildungsroman care fascinează prin descrierile ce oferă o relatare vie și plină de culoare. Modul de expunere are încărcătura istorică fără să plictisească cititorul, iar tradițiile, ritualurile și obiceiurile prezente conferă cărții autenticitate. Mai jos, puteți găsi câteva fragmente din carte.

Ce altceva ai mai putea să-ți dorești, Orhideea? 

„Soarele nu strălucește numai pentru unii”, obișnuiește ea să spună. Ea crede că toată lumea are o șansă.”

„Să renunți înseamnă să-ți accepți soarta. 
Să renunți înseamnă să creezi pacea.
Să renunți înseamnă să câștigi.
Să renunți înseamnă să ai totul.”

„N-am niciun motiv real sa fiu mândră, căci frumusețea nu-i ceva care să depindă de mine. Dar îmi mulțumesc mie însămi că am avut curajul. Aș fi ratat șansa dacă aș fi ezitat sau m-aș fi comportat nepotrivit.”

„Deși mi-a fost foarte clar că nu sunt decât una dintre cele trei mii de femei ale împăratului Hsien Feng, nu mă pot abține de la a-mi dori sa fiu în locul lui Nuharoo.”

„Alocația mea anuală: — Va fi de cinci lingouri de aur, o mie de tael-i de argint, treizeci de suluri de satin, mătase și bumbac, cincisprezece bucăți de piele de bivol, oaie, șarpe și iepure și o sută de nasturi din argint. Pare mult, dar le veți termina până la sfârșitul anului, deoarece sunteți răspunzătoare de plata salariilor celor șase eunuci, șase doamne de onoare, patru servitoare și trei bucătari pe care îi aveți. Servitoarele se ocupă de nevoile dumneavoastră personale, în timp ce eunucii fac curățenie, se ocupă de grădina și transmit mesaje. Eunucii sunt responsabili și de paza somnului dumneavoastră. În primul an, ei vor face cu schimbul, cinci în afara dormitorului și unul înăuntru. Nu veți avea voie să vă alegeți eunucul care va dormi în camera dumneavoastră, decât atunci când Marea Împărăteasă va crede că sunteți pregătită pentru asta.”

„De ce nu reușesc ochii mei să găsească plăcere în această cameră plină de comori? Servitorii mă îmbracă într-o superbă robă de satin de culoarea caisei, punctată cu gingașe flori de prun – o rochie pe care am purtat-o de multe ori în visurile mele. Merg la oglindă și în ea văd reflectându-se o frumusețe uluitoare. Pe cap am un ac de păr în formă de libelulă, incrustat cu rubine, safire, perle, turmaline, ochi-de-tigru și pene de pescăruș. Mă întorc și mă uit la mobilele din încăpere, la panourile cu mozaic din pietre prețioase ce închipuie abundența recoltelor. În stânga sunt comode din santal roșu, ornamentate cu jad și pietre prețioase, iar în dreapta – un lavoar din lemn de trandafir incrustat cu sidef. În spatele meu, se află paravane pentru pat făcute din cele mai valoroase picturi vechi. Inima mea mă dojenește: ce altceva ai mai putea să-ți dorești, Orhideea?”

„Mi se rupe inima când văd cum fiul meu este învățat să interpreteze greșit realitatea. Noțiunile false îngrămădite în creierul său îl fac vulnerabil. El crede cu convingere că poate să spună cerului când să plouă și soarelui când să strălucească.”

„Pe pieptul Majestății Sale a fost pusă o oglindă cât palma. Se zice ca ea protejează mortul de la a fi tulburat de fantomele rele: oglinda reflecta imaginea fantomelor și deoarece majoritatea acestora habar nu au cum arată, ele se așteaptă să se vadă așa cum arătau atunci când erau în viață, numai că, în loc de asta, se văd așa cum au fost transformate de lucrurile rele pe care le-au făcut în trecut: schelete, monștri grotești sau chiar mai rău. Oglinda le provoacă un șoc ce le face să se retragă.”

„Cât de înspaimântator e felul în care poate îmbatrâni o femeie. Ar putea cineva sa își închipuie cum voi arăta eu când voi muri?”

„Pentru a conduce, am învățat să dau impresia că eu sunt cea condusă.”

„Lasa-mă să-ti împărtășesc o învățătură budistă: ca sa ai cu adevărat ceva, trebuie să nu ai deloc.”

„Durerea face lucruri bune. Ne pregătește pentru liniște”.

„Ar trebui să vărs lacrimi. Asta se așteaptă de la o împărăteasă. De asta am fost lăsată singură, însă nu am lacrimi. Dacă aș avea, ele ar fi pentru mine însămi. Căci viața mea nu e departe de a fi fost îngropată de vie. Inimii mele îi este interzis să își celebreze primăvara.”

Foto: Împărăteasa Tse Hsi (Cixi), pictură în ulei de Hubert Vos, via Wikipedia.

De Gabriela

Vânt bun corabiei tale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *