Posted in Confesiuni

Despre comparații

comparatii

Ne-am obișnuit să formăm diverse tipare în mințile noastre. Bineînțeles că ele sunt bune și ne ajută să identificăm mai ușor anumite categorii sau elemente și să le clasificăm. Dar de multe ori, încercând să încadrăm ceva într-un tipar și comparându-ne cu alții, nu obținem rezultate bune. Mai mult decât atât, întreg procesul dăunează grav sănătății, iar noi ne dăm piept cu o amică plină de dispreț – frustrarea, soră bună cu nefericirea.

Comparațiile constante au condus la construirea unui pat al lui Procust. Indiferent de stilul în care este decorat interiorul – modern, vintage sau orice alt stil – patul e la fel de toxic. Degeaba îl cureți, degeaba schimbi mereu așternuturile, nu rezolvi nimic. Trebuie să arunci naibii patul ăsta!

N-ai nevoie de comparații

Saltelele sunt atât de confortabile și atât de bune…încât chiar nu mai ai nevoie de nimic atunci când ești obosit de viață. Atunci când te simți extenuat, nu ești obosit din cauza vieții, ci din cauza comparațiilor. Renunță la tipare, nu mai compara viața ta cu a altora. E ca și cum o croitoreasă ar compara o rochie cu o pereche de pantaloni. Îți dai seama ce nedrept? Sunt piese vestimentare diferite – poți compara materialele, culorile, desigur, dar tot ar fi destul de nedreaptă comparația.

Mereu ne comparăm viețile cu ale altora, avem senzația că vecinu´are un trai mai bun, o nevastă mai frumoasă și copii mai deștepți. Nu-i chiar așa. Poate femeia îl înșală, poate e cicălitoare, poate are copii neascultători. Nimeni nu are o viață perfectă și nimeni nu e scutit de supărări.

Poți compara oare mai frumos cu mai repede?

Ne-am obișnuit așa să ne așezăm noi înșine pe un pat a lui Procust ca să ne încadrăm în anumite tipare. Conform standardelor cui? Cine dictează cum ar trebui să fim? Oare frumosul nu strălucește mai frumos când e perfectibil? Tind să cred că de multe ori tocmai imperfecțiunile dau culoare vieții.

Poți compara oare mai frumos cu mai repede? Frumosul în cel mai rău caz poate fi comparat cu urâtul, dar în niciun caz cu repede.

Așadar, oameni buni, să punem punct comparațiilor nocive. Ar fi bine să nu mai lăsăm frustrările să ne umbrească bucuriile. Să nu ne mai comparăm viețile, copiii, partenerii.

Ai o viață bună. De ce te plângi? De ce te compari cu alții? Îngroapă-ți frustrările înainte să te îngroape ele pe tine de vie.

Ai o viață înainte. De ce atâtea regrete? Ai făcut tot ce îți stătea în putință cu toate resursele pe care le-ai avut la dispoziție.

E bun și al tău, și al ei și al lui. Sunt buni toți bărbații.

Unii sunt buni de bătut, alții buni la suflet,
Unii buni la pat, alții buni la sport.
Dar toți sunt buni. Zău.

Calități extraordinare au și ai tăi. Și ai ei. Și a lor.
Ăla mic e bun la desen și pictură. Nepotul lui tanti Mița e bun la fotbal.
Toți copiii sunt buni la ceva.

Și tu ești frumoasă și deșteaptă.
Poate nu ești înaltă sau slabă.
Sau poate ți-ai fi dorit să nu ți se mai vadă așa de mult coastele.

Poate ai fi vrut să ai ochii albaștri. Sau să ai părul blond. Dar ești frumoasă cu toate imperfecțiunile tale. Cu toată celulita și cu toate vergeturile. Cu nasul „prea mic” sau „prea mare” ești superbă. În ochii lui.

Tinerețe vs. înțelepciune

Uneori, înțelepciunea ar dori să aibă mai puțini ani – ca vârstă. Din păcate, se concentrează pe acest aspect și uită că, de fapt, mai are mai puțini ani de trăit. Vreau să-ți spun că ești frumoasă cu sufletul senin, cu părul alb și cu linii fine în colțul ochilor sau a gurii. Bucură-te că ai experiență de viață!

De multe ori, tinerețea vrea mai multă experiență și uită că are cel mai de preț dar – timpul.

Anii vin și trec la fel de repede. Tu, bucură-te acum, tânără și neliniștită și nu te grăbi să crești!

Comparațiile nu sunt bune pentru că ne fură din energie – puțin câte puțin în fiecare zi. Ne răpesc clipe incredibile. Nu sunt de acord cu excluderea competitivității – cred că poate fi bună, utilizată în doze mici, cu măsură, doar în anumite circumstanțe. Dar nu-mi plac comparațiile deoarece am văzut cât pot fi de nocive.

Dă-ne, Doamne, timp. răbdare și putere să aruncăm patul lui Procust și să ne bucurăm de ce ni s-a dat!

Foto: selfninja.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *