ura și invidie

Toată lumea știe că nefericirea provoacă răutate și dezbracă sufletele de lumină, împovărându-le. Oamenii cu astfel de poveri devin răi și plini de ură pentru că sunt bolnavi. Ei au inimile îmbolnăvite, otrăvite cu amar și frustrare. În cartea sa, Puterea sufletului, Carl Gustav Jung amintește că priveliştea urâtului suscită urâtul în suflet: „E netăgăduit faptul că răutatea celuilalt devine neîntârziat propria ta răutate, căci răul trezeşte răul din propriul tău suflet”. 

Cu alte cuvinte, nu trebuie să aplicăm legea talionului, indiferent de nedreptățile care ni se fac în viață. Răutatea naște răutate, iar ura naște la rândul ei ură. 

Cum poate fi definită ura?

Considerată o formă extremă a disprețului sau a antipatiei, ura este un sentiment puternic, nestăpânit de dușmănie față de cineva sau de ceva. Friedrich Kirchner o descrie ca „o antipatie intensă de a face ceva, ea fiind sentimentul contrar dragostei, în care cel stăpânit de ură caută să-i facă numai rău celuilalt.” (Dicționarul noțiunilor de bază ale filosofiei – Wörterbuch der Philosophischen Grundbegriffe).

Filosofi, psihologi, scriitori și oameni de știință au fost interesați deopotrivă de acest subiect. În opera sa, Despre ură, Gabriel Liiceanu vorbește despre două tipuri de ură:

Ura ca pornire

Aceasta se referă la acel tip de sentiment născut din invidie pură. Observ că cineva are mai mult succes decât mine, are mai mulți bani sau posedă anumite calități pe care eu mi le doresc. Eu meritam să fiu în locul lui. Eu trebuia să fiu el, este pur și simplu nedrept. Și uite așa încolțește sămânța invidiei în sufletul omului, golindu-l de iubire.

Ura ca reacție

Acest tip de ură se referă la o consecință a unui fapt. Cu alte cuvinte, te urăsc pentru că din cauza ta s-au întâmplat anumite incidente care mi-au cauzat un rău: mi-ai violat soția, mi-ai bătut copilul, ești amanta soțului meu, etc. Cele două tipuri de ură – cum este și firesc, de altfel – sunt diferite ca intensitate.

De ce iubirea e mai puternică

Dacă v-ați întrebat vreodată de ce efectele iubirii sunt mult mai mari, mai puternice – chiar magice, dacă îmi permiteți utilizarea acestui cuvânt din sfera ocultului – decât sentimentele de ură, ei bine, răspunsul este simplu.

Ura nu poate fi împlinită în mod absolut decât o singură dată. Extrem de relevant în acest sens este exemplul cu Cain și Abel. Ura lui Cain, provenită din invidie s-a împlinit o singură dată – în momentul uciderii lui Abel.

În schimb, iubirea, cea mai puternică forță din univers se multiplică la infinit.

Ura te înrobește

Eu nu urăsc și nu pentru că aș fi o persoană bună – nicidecum. Nu urăsc pentru simplu motiv pentru că nu îmi doresc să fiu legată de cineva. Atunci când urăști, te legi vrând-nevrând de persoana pe care o detești și faci tot posibilul – uneori chiar inconștient – să îi faci viața amară sau să o distrugi.

Ura te orbește și te înrobește, iar eu nu vreau să fiu o sclavă. Așa că iată un alt motiv pentru care eu nu urăsc pe nimeni și nu doresc răul nimănui nici măcar celor care mi-au greșit sau care m-au supărat. Până la urmă, ce am eu de împărțit cu seamănul meu? Adică cu un om care îmi seamănă, care are și măriri și căderi ca și mine? E adevărat că ne oglindim unii în alții, iar când urăști pe cineva, e clar că nu te mai recunoști în el, nu-l mai privești ca pe un seamăn.

Atașamentul – mai periculos decât ura?

Atunci când te atașezi de cineva sau de ceva, te simți legat efectiv de lucrul sau de persoana respectivă și nu îți permiți să evoluezi pentru că aștepți să ții ritmul cu celălalt. Și de cele mai multe ori, el fie este cu câțiva pași înaintea ta, fie se află în urma ta, iar tu trebuie să încetinești ca să nu te pierzi de el. Atașamentul nu este iubire adevărată. Este doar senzația unei iubiri, este o proiecție care sufocă și care ascunde alte nevoi. Cultivând dependența de celălalt, nu vei reuși să fie în acord cu nevoile tale și vei dori să te ridici de fiecare dată la așteptările celuilalt. Până când ajungi să cazi. Din acest motiv, atașamentul este mult mai periculos decât ura.

Foto: Peter Foster via unsplash

De Gabriela

Vânt bun corabiei tale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *