Rana de respingere este una dintre cele cinci răni emoționale importante care ne determină să ne formăm măști și mecanisme de apărare. Dacă verificăm dicționarul, vom vedea că în dreptul cuvântului „respingere” vom găsi următoarele definiții: a refuza, a nu admite, a nu primi, a nu accepta, a împinge înapoi, a îndepărta, a alunga. Un alt sens pe care-l îmbracă acest termen este „a rezista unui atac; a sili pe dușman să se retragă.”
Deseori, facem confuzie între respingere și abandon, fapt semnalat și de Lise Bourbeau în cartea sa, Cele 5 răni emoționale care nu ne lasă să fim noi înșine. A abandona pe cineva înseamnă a te îndepărta de el pentru altceva, sau pentru altcineva, în timp ce a respinge pe cineva înseamnă a-l înlătura, a nu dori să-l ai în viața ta. Astfel, cel care respinge utilizează expresia Nu vreau, în vreme ce persoana care abandonează spune mai degrabă Nu pot.
Cel care suferă din cauza acestei răni, se simte respins în ființa lui, spune autoarea – și mai ales, în dreptul său de a exista. Așadar, prima reacție a unei persoane care se simte respinsă este aceea de a fugi.
Rana de respingere apare în raport cu părintele de același sex. Fetele vor încerca să se facă acceptate de mamă, iar băieții să se facă acceptați de tată. Cu toate că, în multe dintre cazuri, părintele nu are intenția de a-și respinge copilul, acesta se simte respins. Astfel, persoana care se simte respinsă nu este obiectivă, ci interpretează incidentele prin filtrul rănii sale, simțindu-se respinsă chiar și atunci când nu este. Persoana care suferă de respingere caută mereu iubirea părintelui de acelaşi sex – fie în relaţia cu acel părinte, fie transferându-şi căutarea la alte persoane de acelaşi sex.
Rana de respingere și masca de fugar
Din momentul în care bebeluşul începe să se simtă respins, începe să-şi creeze o mască pentru a evita suferința provocată de rana de respingere. Masca fugarului este, de fapt, noua lui personalitate sub care se ascunde ori de câte ori îi este teamă să simtă această rană.
Copilul fugar va trăi adesea în lumea lui imaginară. El se amuză singur, în lumea lui imaginară şi construieşte castele de nisip. Cu toate că nu crede prea mult în dreptul lui de a exista, copilul își dorește ca ceilalţi să-şi dea seama de existenţa lui.
Privind chipul unui fugar, putem avea impresia că vedem o mască, mai ales în jurul ochilor foarte încercănaţi.
Masca de fugar se poate recunoaşte în înfăţişarea fizică, printr-un corp fugar, adică un corp îngust și contractat, care nu vrea să ocupe prea mult spațiu. Chiar şi în pântecele mamei, înainte de a se naşte, fugarul ocupa puţin spaţiu. Fața și ochii fugarului sunt mici, iar privirea lui este adesea plină de teamă.
Activarea măștii fugarului în fața celorlalți
Fugarul se crede nul, fără valoare. Din acest motiv, va încerca prin orice mijloace să fíe perfect pentru a se valoriza în ochii lui şi în ochii celorlalţi. Cuvântul „nul” este foarte des prezent în vocabularul său atunci când vorbeşte despre el însuşi sau despre ceilalţi.
Fugarul are, în general, foarte puţini prieteni la şcoală, iar mai târziu la serviciu. Este considerat solitar şi e lăsat singur. Cu cât se izolează mai mult, cu atât va părea mai invizibil. Îşi pune masca de fugar atunci când se simte respins și se retrage în carapacea lui, pentru a nu suferi.
Rana de respingere îl face pe cel care o poartă să creadă că, dacă trăieşte în lumea lui, nu va mai suferi, deoarece nu se va respinge pe sine şi nu va mai fi respins de ceilalţi. Din acest motiv, i se întâmplă des, când este într-un grup, să nu vrea să participe şi să se facă invizibil. Cu cât este mai puternică rana de respingere la o persoană, cu atât acea persoană îşi va atrage mai multe situaţii în care va fi respinsă de către altcineva.
Dat fiind faptul că este vorba despre un copil al cărui corp rămâne mai mic decât cel normal, de multe ori seamănă cu o păpuşă, cu o fiinţă foarte fragilă. Din acest motiv, reacţia mamei unui astfel de copil este adesea aceea de a-l supraproteja. Copilului i se spune des că este prea mic să facă cutare sau cutare lucru. Copilul ajunge să creadă ceea ce i se spune, astfel corpul lui rămâne mic. Pentru el, a fi iubit devine deci „a fi sufocat”. Mai târziu, reacţia lui va fi de a respinge sau de a fugi când îl va iubi cineva, pentru că îi va fi din nou teamă de a nu fi sufocat.
Un copil supraprotejat se simte respins deoarece nu este acceptat pentru ceea ce este el. Pentru a încerca să compenseze faptul că este mic, ceilalţi vor să facă şi să gândească totul în locul lui şi, în loc să se simtă iubit în condiţiile date, copilul se va simţit respins în propriile sale calităţi.
Rana de respingere este atât de profundă încât, fugarul este, dintre cele cinci personalități, cel mai predispus la ură. El poate să treacă cu uşurinţă de la o fază de mare iubire, la o mare ranchiună ceea ce indică marea lui suferinţă interioară.
Cea mai mare teamă a fugarului
Fugarul are o serie de temeri care-l împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile printre care se numără: teama de a nu fi interesant, de a fi considerat nul sau fără valoare, de a fi neînţeles şi teama că celălalt îl ascultă din obligaţie sau din politeţe.
Imediat ce crede că e pe cale să intre în panică într-o situaţie anume, prima lui reacţie va fi aceea de a se ascunde sau de a fugi, de a dispărea. Așadar, cea mai mare teamă a fugarului este panica. Este atât de convins că nu va putea controla acea situaţie, încât deja se gândeşte la o posibilă panică viitoare, chiar dacă în realitate nu este cazul.
Cum în viaţă se întâmplă să atragem genul de situaţii sau de persoane de care ne este frică, fugarul atrage adesea situaţii sau persoane care îi produc panică. De fapt, cei care ne resping apar în viaţa noastră pentru a ne arăta cât de mult ne respingem pe noi înşine. Frica lui va face situaţia şi mai dramatică. Întotdeauna găseşte motive întemeiate pentru a-şi justifica plecările.
Caracteristicile unui fugar
În funcție de gravitatea rănii, câteodată masca este purtată câteva minute pe săptămână, alteori aproape în permanenţă. Fiecare rană are propriile sale comportamente şi atitudini interioare, dar este aproape imposibil ca cineva să se recunoască în toate comportamentele menţionate. Iată câteva dintre caracteristicile pe care le recunoaștem la un fugar:
- se compară cu alții mai buni decât el, ceea ce îl face să creadă că valorează mai puțin decât ceilalți
- îi este greu să creadă că cineva îl poate alege ca prieten, ca partener sau că poate fi iubit cu adevărat
- consideră că ceea ce spune sau crede că face el este lipsit de valoare
- dacă folosește prea mult spațiu crede că deranjează (ceea ce înseamnă pentru el că va fi respinse de către persoanele pe care crede că le incomodează)
- își exprimă cu greu opiniile când nu este întrebat, deoarece crede că ceilalți îl vor respinge
- știe ce vrea, dar nu îndrăznește să ceară considerând că nu e suficient de important pentru a-l deranja pe celălalt
- caută perfecțiunea în tot ceea ce face deoarece crede că dacă va face o greșeală va fi judecat (ceea ce echivalează cu a fi respins pentru el)
- dat fiind faptul că nu crede în perfecțiunea sa, compensează acest lucru încercând să o atingă prin tot ceea ce face – de multe ori, căutarea perfecțiunii ajunge să fie o obsesie pentru fugar.
Cu cât rana de respingere este mai profundă, cu atât ne vom respinge mai mult sau vom respinge mai mult alte persoane sau situații. Le reproşăm celorlalţi tot ceea ce facem noi înşine şi nu vrem să recunoaştem.
Alimentația unui fugar
La nivelul alimentaţiei, fugarul preferă porţiile mici şi deseori pofta de mîncare dispare atunci când trăieşte o teamă sau alte emoţii puternice.
Dintre cele cinci tipuri menţionate, fugarul este cel mai predispus la anorexie. Anorexicul se privează aproape în întregime de hrană, deoarece se crede prea gras, în timp ce în realitate este slab. Foloseşte această metodă pentru a încerca să dispară. Când i se întâmplă să mănânce cu poftă şi mult, încearcă să evadeze prin mâncare. Totuşi, această modalitate de a fugi este mai rar întâlnită la un fugar. Alege mai frecvent alcoolul sau drogurile. Când îi este foarte frică încearcă să consume multe dulciuri. Iar cum teama ne goleşte de energie, credem că, mâncând dulciuri, vom dobândi mai multă energie. Din nefericire, acest aport de dulciuri nu ne furnizează decât o energie temporară, care trebuie reînnoită periodic.
Rana de respingere: boli și predispoziții
Predispozițiile şi bolile menţionate mai jos se pot manifesta și în cazul persoanelor care suferă de alt fel de rană, dar se pare că sunt mult mai frecvente în cazul celor care suferă de rana de respingere.
- DIAREE
Un fugar poate suferi adesea de diaree deoarece respinge hrana, înainte ca trupul să fi avut timpul să asimileze cum trebuie elementele nutritive, aşa cum se respinge pe sine sau respinge foarte repede o situaţie care ar putea fi bună pentru el.
- ARITMIE
Alţii suferă de aritmie, o neregularitate a ritmului cardiac. Când inima lor începe să bată cu o viteză nebună, au senzaţia că inima vrea să iasă din piept, să plece. Este un alt mod de a fugi dintr-o situaţie dificilă pentru ei.
- PROBLEME RESPIRATORII
Printre celelalte boli şi predispoziții care îl pot afecta pe un fugar, se găsesc de asemenea, problemele respiratorii, mai ales atunci când intră în panică.
- ALERGII
Fugarul poate avea şi alergii, un ecou al respingerii pe care o simte faţă de anumite alimente sau substanţe.
- VĂRSĂTURI
De asemenea, poate alege vărsăturile ca modalitate de a-şi exprima intenţia de a respinge pe cineva sau ceva. Fugarul respinge alimentele pe care le-a absorbit pentru a-şi arăta respingerea faţă de o situaţie sau persoană.
- AMEȚELI, LEȘIN, COMĂ
Pentru un fugar, a leşina sau a avea amețeli reprezintă alte mijloace de a fugi de o situaţie sau de o persoană, în cazuri foarte grave, fugarul foloseşte coma pentru a fugi.
- AGORAFOBIE
Persoana de tipul fugarului suferă de agorafobie; foloseşte acest tip de comportament pentru a fugi de anumite persoane sau situaţii care ar putea să-i stârnească panica.
- HIPOGLICEMIE sau DIABET
Atunci când fugarul consumă prea mult zahăr, poate să fie afectat de boli ale pancreasului, precum hipoglicemie sau diabet.
- DEPRESIE sau MANIE
Dacă acumulează multă ură pentru un părinte, în urma durerii provocate de respingerea pe care a trăit-o şi pe care o mai trăieşte încă şi crede că a ajuns la limita emoţională şi mentală, poate deveni DEPRESIV sau MANIACO-DEPRESIV.
Când se vindecă rana de respingere?
Dacă cel care suferă din cauza respingerii, va continua să-i învinovățească pe ceilalți, rana nu va putea fi vindecată. Compartamentul unui fugar este dictat de teama de a retrăi rana de respingere. Rana se vindeca atunci când fugarul se va afirma tot mai mult, îndrăznind să ocupe locul care i se cuvine. Când acesta va învăța să se valorizeze, să se accepte și să-și învingă fricile.
În spatele unui fugar, se ascunde o persoană capabilă să facă foarte multe lucruri, cu o bună rezistenţă la muncă, cu aptitudini speciale de a lucra singură. De asemenea, aceasta este capabilă să facă multe lucruri, descurcăreață, creativă, inventivă, cu imaginație, eficientă și atentă la detalii, cu viteză de reacție. Fugarul nu are nevoie de ceilalţi cu orice preţ, ci el poate foarte bine să se retragă şi să fie fericit izolat de ceilalți.
Bibliografie: Lise Bourbeau – Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine
Foto: Hand photo created by asierromero – www.freepik.com
Gabriela