Rana de umilire – definire, caracteristici și vindecare

Când ești insultat de cineva excesiv te simți umilit, spune Lise Bourbeau în cartea sa, Cele cinci răni emoționale care nu ne lasă să fim noi înșine. Sinonimele acestui cuvânt sunt: ofensă, ruşine, jignire, vexare, lezare. Rana de umilire are legătură cu lumea fizică și stă sub semnul lui a avea și a face.

Activarea acestei răni se produce în momentul în care copilul simte că unuia dintre părinţi îi este ruşine cu el dacă este murdar sau dacă face o prostie. Oricare ar fi situaţia care-l face pe copil să se simtă umilit, jignit, comparat, lezat sau să-i fie ruşine, în acel moment rana se activează şi se amplifică. De obicei, rana de umilire este cel mai adesea trăită în relaţia cu mama, dar poate fi trăită și în relație cu tatăl dacă acesta exercită rolul mamei: îl îngrijește, îl controlează, îi arată copilului cum să fie curat, etc.

Rana de umilire și masca de masochist

Copilul care suferă o rană de umilire îşi va crea o mască de masochist, adică va căuta durerea şi umilirea, de obicei, într-un mod inconştient. El va face în aşa fel încât să-i fie rău, sau să se pedepsească înainte să facă altcineva acest lucru. Se poate întâmpla ca cineva care suferă de o astfel de rană să facă tot posibilul să ajungă „să fie” aşa cum ar dori ceilalţi să fie. Masochismul este comportamentul unei persoane care găseşte plăcere şi chiar satisfacţie în suferinţă. 

Rușine vs culpabilitate

O persoană poate trăi o experienţă de ruşine sau umilire fără ca rana de umilire să fie activată. Pe de altă parte, o persoană masochistă poate trăi o situaţie de respingere şi să se simtă mai degrabă umilită decât respinsă. Se pare că persoana care suferă de rana de umilire este cea căreia îi este ruşine cel mai des. Care este diferenţa dintre ruşine şi culpabilitate? Ne simţim vinovaţi atunci când judecăm ca fiind rău ceva ce am făcut sau nu am făcut. Ne este ruşine atunci când credem că nu am fost corecţi în ceea ce am făcut la un moment dat. Contrariul ruşinii este mândria. Când o persoană nu este mândră de sine însăşi, îi este ruşine, se acuză şi are tendinţa de a se ascunde. Cineva poate să se simtă vinovat fără să-i fie ruşine, dar nu poate să fie ruşinat, fără să se simtă vinovat. 

Cum arată masca de masochist 

Masochistul are un chip rotund şi ochii larg deschişi şi inocenţi ca cei ai unui copil. Își va dezvolta un corp gras de care îi este rușine, dat fiind că acesta se crede murdar, mai puțin decât ceilalți. Corpul său este rotund, pare la fel de lat, cât este de lung, lucru care se observă chiar şi din spate. Această descriere este valabilă atât în cazul femeilor, cât și în cazul bărbaților care suferă de o rană de umilire. Un corp gras diferă de un corp plin de mușchi. Un individ poate să cântărească 20 kilograme peste greutatea lui „normală” şi să nu fie gras, ci, mai degrabă, o persoană puternică. Masochistul este mare din cauza unui surplus de grăsime. 

Masochistul se îngraşă în funcţie de locul pe care crede că trebuie să-l ocupe în viaţa lui, așadar corpul îi va reflecta convingerile ca și în cazul celorlalte răni emoționale. Atunci când masochistul își va cunoaște propria valoare nu va mai trebui să le dovedească acest lucru celorlalţi. Recunoscându-se pe sine, corpul lui nu va mai avea o nevoie atât de mare să ocupe mult spaţiu.

Rana de umilire – definire și caracteristici 

• Nu-i place să se grăbească, fiindu-i greu să funcţioneze într-un ritm rapid atunci când este necesar. Îi este ruşine când nu reuşeşte să fie la fel de rapid ca ceilalţi, precum şi atunci când merge mai încet. Trebuie să înveţe să-şi acorde dreptul să se mişte cu propria lui viteză. 
• Dat fiind faptul că masochistul vrea să pară puternic şi să nu mai fie controlat, devine foarte performant şi ia multe responsabilităţi asupra lui. De aceea, îşi creează un spate puternic – pentru a putea căra multe cu el.
• Are talentul de a se plasa în situaţii în care trebuie să aibă grijă de o altă persoană. Astfel uită de sine din ce în ce mai mult. Iar cu cât îşi asumă mai multe responsabilităţi, cu atât ia mai mult în greutate. De fiecare dată când masochistul pare să vrea să facă totul pentru ceilalţi, el îşi doreşte, în realitate, să-şi creeze constrângeri şi obligaţii. 

• În timpul în care se ocupă de ceilalţi crede că acestora nu le va fi ruşine cu el, dar deseori, se simte umilit din cauza faptului că se abuzează de el. De altfel, se simte rar recunoscut pentru tot ceea ce face.
• Masochistul nu realizează faptul că făcând totul pentru ceilalţi, îi umileşte făcându-i să simtă că, fără el, nu pot să reuşească nimic.

• Controlează mai ales, de teama de a nu-i fi ruşine de apropiaţii lui sau de el însuşi. 
• Masochistului îi este greu să îşi exprime adevăratele nevoi şi ceea ce simte cu adevărat, deoarece încă de la o vârstă foarte mică, nu îndrăzneşte să vorbească despre asta din teama de a nu îi fi ruşine sau de a face pe altcineva să se simtă jignit. 
• În general, masochistul ajunge la un punct în care nici măcar nu mai este în contact cu propriile lui dorinţe, deoarece riscă s-o supere pe mama lui. Vrea atât de mult să-i facă pe plac mamei, încât nu-şi acceptă decât acele dorinţe care i-ar plăcea mamei lui. 
• Joacă adesea rolul mamei prin grija pe care le-o acordă celorlalți.Se convinge pe sine că tot ceea ce face pentru ceilalţi îi face lui personal foarte multă plăcere şi că făcând acest lucru are grijă şi de nevoile lui. Este foarte abil în aşi spune şi a gândi că totul merge bine şi în a găsi scuze pentru situaţiile sau persoanele care l-au umilit.
• Masochistul este, de obicei, hipersensibil, iar cel mai mărunt lucru poate să-l atingă. În consecinţă, face orice pentru a nu-i răni pe ceilalţi. Dacă cineva dintre cei pe care-i iubeşte se simte nefericit, el va crede este responsabil și se va simți vinovat. Nu înţelege că, fiind atât de mult legat de ceea ce simt ceilalţi, nu-şi mai ascultă propriile sale nevoi. Masochistul este cel care, dintre toate cele cinci caractere, îşi ascultă cel mai puţin nevoile, deşi uneori este foarte conştient de ceea ce vrea. 
• Îşi provoacă suferinţă neascultându-le, ceea ce contribuie la alimentarea rănii de umilire şi a măştii sale de masochist. Face orice pentru a fi util. Pentru el acest lucru este o modalitate de a-şi ascunde rana şi de a se convinge că nu suferă de umilire. Aceasta este motivaţia faptului că masochistul este adesea recunoscut pentru capacitatea lui de a-i face să râdă pe ceilalţi, râzând de ei înşişi. Este foarte expresiv atunci când povesteşte ceva şi găseşte mijloace pentru a face povestirea amuzantă. Îşi asumă rolul de a-i face pe oameni să râdă. 
• Cea mai mică critică făcută la adresa lui îl face să se simtă umilit şi neînsemnat. În plus, este specialist în a se devaloriza pe sine. 
• Se vede ca fiind mult mai mic, mai puţin important decât este în realitate. Nu poate să conceapă că ceilalţi îl consideră o persoană specială şi importantă în ochii lor. Utilizează foarte des cuvântul „mic” sau „puţin”. Va spune de exemplu:” Ai puţin timp pentru mine?” sau „micul meu cap” sau „am o mică idee” sau „ doar un pic”. 
• Persoana care suferă de umilire are adesea tendinţa de a se blama pentru orice şi chiar de a lua asupra sa vina celorlalţi.
• Atunci când vrea să se ocupe de toţi cei pe care îi iubeşte, crede că îşi asigură libertatea, deoarece el este cel care controlează, dar, în realitate se îngrădeşte singur. Ceea ce face un masochist pentru a se elibera pe un anumit plan îl va îngrădi pe alte planuri. 
• Masochistul are de asemenea talentul de a se pedepsi pe el însuşi înainte ca altcineva să o facă. Este ca şi cum ar vrea să-și dea el prima lovitură şi să se pregătească astfel pentru ca loviturile celuilalt să-i facă mai puţin rău. Această situaţie survine mai ales atunci când îi este ruşine de ceva sau îi este teamă să nu fie jenat în faţa celuilalt. Are o dificultate atât de mare în a-şi face pe plac încât, atunci când se simte bine într-o anumită activitate, se acuză, de obicei, că profită prea mult de acea stare. Masochistul face tot posibilul pentru a nu fi judecat ca fiind un profitor. 
• Dezgustul este un sentiment trăit adesea de un masochist. Este dezgustat de el însuşi sau îl repugnă ceilalţi. Adesea îşi creează situaţii în care va simţi dezgust, iar prima reacţie va fi să respingă ceea ce îi repugnă.
• Pentru a arăta cât de mari sunt dificultăţile masochistului de a asculta care sunt propriile lui nevoi, se întâmplă deseori să-l vedem făcând pentru ceilalţi ceea ce nu face pentru el însuşi. 

Ca şi în cazul celorlalte răni, fiinţa umană face orice pentru a nu fi conştientă de suferinţa ei, deoarece îi este prea teamă să simtă durerea provocată de acea rană. Masochistul va face acest lucru încercând să fie demn cu orice preţ. Foloseşte des expresiile a fi demn şi a fi nedemn. Se consideră adesea nedemn: de exemplu, nedemn de a fi iubit sau de a fi recunoscut. Îndată ce se consideră astfel, crede că nu merită să facă ce îi place, ci mai degrabă să sufere. Toate astea se întâmplă, de obicei, într-un mod inconştient. 

Cea mai mare teamă a masochistului

Temerile masochistului care-l împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile sunt: 

• teama de a-l răni pe celălalt, 
• de a fi considerat egoist dacă îşi dezvăluie temerile, 
• de a fi înjosit sau umilit, 
• teama ca celălalt să-l facă să se simtă un nimic, 
• de a-şi spune sau de a simţi că este nedemn. 

De fapt, cea mai mare teamă a masochistului este libertatea. Este convins că nu ar şti ce să facă dacă ar fi liber. Astfel încât, într-un mod inconştient, reuşeşte să nu fie liber, iar el este cel care decide acest lucru. Crede că făcând singur alegerile, nu va mai fi controlat de ceilalţi, dar, adesea, deciziile lui îi aduc rezultatul opus şi mai multe constrângeri şi obligaţii. 

Alimentația unui masochist

De obicei, se simte foarte vinovat şi îi este ruşine să mănânce în faţa cuiva, mai ales când e vorba de alimente care îngraşă, de exemplu, ciocolata. Faptul de a crede că mănâncă prea mult nu-l ajută să-şi controleze greutatea. Cu cât cineva se gândeşte şi se simte vinovat pentru că a mâncat prea mult, cu atât, mâncarea îngurgitată, îl va îngrăşa mai mult. 

Masochistul este adesea un om al extremelor. Fie înfulecă mult cu mare poftă, fie ia doar porţii mici, pentru a se convinge pe el însuşi că de fapt nu mănâncă mult, pentru a nu-i fi ruşine. Mănâncă mai multe porţii mici, ceea ce până la urmă constituie o cantitate mare de alimente. Are momente de bulimie când se hrăneşte pe ascuns, fără să-şi dea seama exact ce mănâncă. De exemplu, e genul care poate mânca în picioare în bucătărie. Astfel, are impresia că nu a mâncat aşa de mult cât ar fi mâncat dacă s-ar fi aşezat la masă. Îi plac alimentele cu grăsime multă. 

Dacă cineva absoarbe multe alimente şi nu se îngraşă, înseamnă că nu are aceeaşi atitudine interioară, aceeaşi convingere. Oamenii de ştiinţă vor spune că cele două persoane au un metabolism diferit. Este adevărat că oamenii pot avea un metabolism sau un sistem endocrin diferit, care le poate afecta corpul fizic, dar autoarea este de părere că sistemul credinţelor este cel care determină tipul de metabolism, de sistem endocrin sau de sistem digestiv al unei persoane şi nu invers. Din nefericire, masochistul se recompensează prin mâncare. Este modul lui de a se gratifica. Atunci când va începe să facă acest lucru prin alte mijloace, va simţi mai puţin nevoia de a se recompensa prin alimente.

Cum se vindecă rana de umilire

Pentru a deveni mai conştient de rana sa de umilire, masochistul trebuie să recunoască în ce măsură i-a fost ruşine de el însuşi sau de alte persoane şi cât de ruşine le-a fost altora cu el. Mai mult, trebuie să devină conştient de nenumăratele dăți în care se autoumileşte, adică atunci când se înjoseşte şi se simte nedemn. Un alt mijloc de a deveni conştient rana de umilire constă în realiza dacă este genul de persoană care vrea adesea să preia asupra lui responsabilităţile sau angajamentele altora.

Cu cât este mai importantă rana de umilire, cu atât te umileşti mai mult pe tine, înjosindu-te sau comparându-te cu ceilalţi sau vei umili alte persoane fiindu-ţi ruşine de ei sau vrând să faci prea mult pentru ei. Le reproşăm celorlalţi ceea ce ne facem noi înşine şi nu vrem să vedem. De aceea, atragem în jurul nostru persoane care ne arată ce le facem celorlalţi şi ce ne facem nouă înşine. Am subliniat mai devreme că masca masochistului pare a fi cea mai greu de recunoscut sau de admis. 

Prima etapă în vindecarea acestei răni constă în a o recunoaşte şi a o ACCEPTA, fără a fi însă de acord cu faptul că este normal să existe în noi. A o accepta înseamnă a o privi, a o observa, ştiind că a avea încă situaţii de rezolvat face parte din experienţa fiinţelor umane. Dacă ceva îţi face în continuare rău acest lucru nu înseamnă că eşti o persoană rea.

Rana de umilire va fi pe cale să se vindece atunci când veţi avea timp să vă ascultaţi mai întâi propriile nevoi înainte de a spune da celorlalţi. Veţi prelua mai puţine responsabilităţi şi vă veţi simţi mai liberi. Veţi înceta să mai fixaţi limite pentru voi înşivă. Veţi fi capabili să vă exprimaţi cererile fără să vi se mai pară că sunteţi enervant şi că îi deranjaţi pe ceilalţi. 

În spatele masochistului, se ascunde o persoană îndrăzneaţă, aventurieră, cu multe talente în diverse domenii care:

• îşi cunoaşte nevoile şi le respectă; 
• este sensibilă la nevoile altora, capabilă de asemenea să respecte libertatea fiecăruia;
•  este un mediator bun, conciliant 
• care reuşeşte să detensioneze situațiile; 
• este jovială, căreia îi place să se bucure şi îi face pe ceilalţi să se simtă în largul lor; 
• o natură generoasă, sociabilă, altruistă; 
• are talent de organizator. 
• știe să îşi recunoască talentele. 
• senzuală, ştie să se bucure de iubire;
•  o persoană demnă, foarte mândră.

Bibliografie: Lise Bourbeau, Cele 5 răni emoționale care ne împiedică să fim noi înșine, ed. Ascendent, 2018.

Foto: Gerd Altmann de la Pixabay