Posted in Confesiuni

Cea mai frumoasă surpriză estivală

Vara trecută am fost invitată la Biblioteca Comunală din Răzvad să țin un atelier de scriere creativă și am fost foarte surprinsă de modul în care s-au descurcat copiii. Dar mai întâi, aș vrea să vă vorbesc despre doamna Dana, o bibliotecară extrem de dedicată care face mereu activități cu cei mici și cei mari. Au organizat concursuri de Miss și Mister, au făcut Răzvădenii au talent, au făcut șezătoare, cursuri de pictură, cursuri de șah și câte și mai câte activități diverse de care copilașii sunt încântați. Iar Dana i-a ajutat și la temele de vacanță.

Sunt atât de dornici de conexiune umană, de a fi înțeleși, de a face parte dintr-un grup, de a se lăsa modelați și sunt sigură că sunt sătui de ecrane digitale și reci. Ei se află în căutare de conexiune umană. E normal, cu toții avem nevoie de asta. Mai ales într-o astfel de perioadă!

Ce mi se pare mie foarte trist este că, în ultimii ani s-au desființat și s-au închis multe dintre bibliotecile comunale după cum puteți vedea în documentarul realizat de Recorder. Și atunci chiar cred că n-ar trebui să ne mai mire lipsa educației și a culturii de la noi din țară.


Aș vrea să subliniez când de important este rolul unei bibliotecare în aceste comunități pentru că modelează caracterul unui copil, îi ajută să se descopere, îi hrănește curiozitatea. Mai ales că trăim aceste vremuri….departe unii de ceilalți…nu doar fizic, ci și sufletește..în multe situații. 

Revenind acum asupra experienței pe care am trăit-o și pe care aș vrea s-o împărtășesc cu voi, pot spune că a fost minunată!

Am avut onoarea de a cunoaște câțiva copii și adolescenți extraordinari prin felul lor de a fi, de a privi lumea, de a înțelege lucrurile. Mai maturi emoțional decât mulți adulți pe care i-am întâlnit…Chiar aș putea spune că ei au ținut atelierul cu mine și că mi-au dat lecții practice de creativitate, nu invers.

Am primit felicitări făcute de cei mici și mi-am adus aminte de perioada în care am fost profesoară de engleză la o grădiniță…uitasem de inocență, de puritate…uitasem cât de minunați sunt copiii! 

Iar mai apoi, am stat de vorbă și cu câțiva adolescenți extrem de talentați, inventivi și isteți care au întreaga lume la picioare! Sunt sigură că într-o zi vor deveni adulți minunați!

M-au întrebat cum mi-a venit ideea piesei de teatru pentru care am fost premiată, m-au felicitat, mi-au spus că le-a plăcut foarte mult! 

Ați avut vreodată sentimentul că vreți să plângeți de bucurie și nu vă dați voie că stricați momentul?

Eu l-am avut. Când în fața mea, câțiva copii au ales să-mi facă o surpriză – jucând pentru prima oară un fragment din piesa de teatru compusă de mine. Am avut emoții cu toții…dar a ieșit bine…la o astfel de surpriză nu m-am așteptat…pe care niciun diamant sau un alt obiect scump nu-l poate egala indiferent cât de mult ar costa…am primit ceva fără preț….am primit aprecierea sinceră a unor adolescenți, am primit timpul și energia lor…am primit dăruirea lor și am avut ocazia să le văd pasiunea față de teatru – urmărind fragmentul pe care l-au pus în scenă, dar și prin exercițiile creative pe care le-am lucrat cu ei în cadrul atelierului.

Mi-a plăcut enorm…la  final, mi-au pus întrebări – cum mi-a venit ideea…m-am erijat și eu într-o soră mai mare, dându-le sfaturi după pricepere și după experiență, iar ochișorii lor erau atenți la mine și părea că-mi sorbeau fiecare cuvânt.

Mulțumesc, Dana, pentru invitație și mulțumesc, dragi copii pentru surpriza frumoasă! Mi-ați reamintit ce înseamnă să fii cu adevărat creativ, ce înseamnă să-ți lași imaginația să curgă, ce înseamnă să te bucuri, să creezi!

Un copil e un univers, închipuiți-vă cu câte universuri minunate m-am intersectat eu vara trecută!

Author:

Vânt bun corabiei tale!

Leave a Reply

Your email address will not be published.