Am fost o za ce-o puteai înlocui ușor
Așa m-ai rupt din lanțul tău de nebunie
Și m-ai aruncat în sus cumva să zbor
Să nu mă mai târăsc în agonie.

Crezând că voi fi iar rapace 
Și voi vrea lanțul doar al meu
M-am dovedit un pic stângace
Când am căzut pe drumul meu.

Sunt doar o za făurită de-un destin cugetător
Un simplu gest m-ar putea face zeiță
De m-ai așeza în sufletu-ți nemuritor
De fericire te-ai simți beat criță…

Considerând că nu m-alegi, 
Ci doar-ți apar așa în cale 
Chiar și când stai, nu doar când mergi
Aș fi cea mai frumoasă dintre zale.

Cândva voi fi o za ce n-o vei putea uita
Nici dacă-ar trece opt milenii
Pribeagă și posacă m-oi lupta 
Să mă poarte-n lanț toți pământenii.

De Gabriela

Vânt bun corabiei tale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *