Pygmalion and Galatea (ca. 1890) painting by Jean–Léon Gérôme. Original from The MET Museum. Digitally enhanced by rawpixel.
Nu pot da vina pe astre sau pe planete Că tu ești cea mai frumoase dintre fete Sau chiar din toată galaxia, Iată, începe nebunia!
Văd cum strălucește iubirea în tine. Și-ți zic c-aș vrea să mă jertfesc pe mine Doar s-ajung la rândul meu curat și frumos Să rodesc iubire Alături de tine.
Nu-i vina ta că ești frumoasă și la chip și la suflet Și-n gesturi, chiar și la voce și la umblet. Și cum înclini capul când îmi răspunzi politicos Alături de tine mă cred un maestru tacticos…
Îmi place, Galateea, ce-ai făcut din mine, De-mi faci rău, eu îl simt bine Nu-ți opri mersul, nici menirea. Eu, în sfârșit, am cunoscut IUBIREA.
Mă predau în fața ei, renunț la mine, îmi cedez din drepturi Sunt neînfricat și nu mă dau în lături. De e nevoie să mă zdrobească pietre Să fiu aruncat în neant sau în iad Sau chiar să fiu transformat într-o piatră de jad. Sau să mă scurg într-un râu aș fi împăcat. Dacă a te iubi înseamnă un mare păcat… Pedeapsa o primesc cu bucurie nestricată, Dacă s-ar îmbăia în mine cea mai frumoasă fată.
A trecut atâta timp și-acum iar ne întâlnim Emoțiile îmi dau năvală N-aș vrea să sărbătorim Nici n-am avea ce… Poate doar melodia noastră.
Suntem doi romantici – fiecare pe inima lui Îmi simți vocea tremurândă Când o cânt, dar tu… tu… ai uitat versurile Și nici nu-mi poți vedea sufletu-mi ca gelatina.
Suntem doi isteți – fiecare cu mintea lui Atât de diferiți, atât de smeriți în iubire… Cine nu ne cunoaște, ne-ar socoti egoiști și triști…
Dar noi nu suntem așa… Noi suntem veseli – fiecare pe calea lui Îi facem și pe alții să râdă Suntem doi clovni…
Îmi întinzi mâna de parcă ai vrea să-mi citești în palmă viitorul. Nu te deranja, știu că pe noi nu ne mai leagă nici trecutul…
Ai vrea de dragul vremurilor apuse Să încerci să-mi scoți fluturii de la naftalină Oh, dragule, nici nu știi câte încercări eșuate Am avut. Am vrut să-i ucid în fiecare noapte
Nu nu, te rog, nu-mi mai trezi pulsul iubirii că abia a ațipit. Și dac-ai știi cât m-am chinuit să-l fac s-adoarmă. I-am cântat, l-am plimbat, l-am îndulcit cu miere… Nu mă invita într-o camera de hotel Dacă nu mi-ai rezervat măcar un colț de suflet Adineauri ți-am zis ….acum câțiva ani cu zimți Să nu faci decât ce simți…
Îmbracă-mi sufletul cu iubire, Corpul meu nici acum n-a uitat mângâierile tale, Nici vocea ta și nici chipul, Chiar dacă prin clepsidră s-a scurs încet nisipul.
Ai observat cum ne joacă feste cuvintele, nu doar destinul? PA-siune conține un PA tranșant! Nu mai e loc de întoarceri sau regrete… Nici de nebunii sau de alte jocuri cochete…
Atât a fost să fie…cam cât durează-o melodie…
Nu-mi spui nimic nou, știu tot ce ne desparte… N-am uitat că Regele din sufletul meu Nu poate fi sclav al trăirilor deșarte. Și știm amândoi…știm amândoi… Că regina din inima ta…este departe.
Am fost o za ce-o puteai înlocui ușor Așa m-ai rupt din lanțul tău de nebunie Și m-ai aruncat în sus cumva să zbor Să nu mă mai târăsc în agonie.
Crezând că voi fi iar rapace Și voi vrea lanțul doar al meu M-am dovedit un pic stângace Când am căzut pe drumul meu.
Sunt doar o za făurită de-un destin cugetător Un simplu gest m-ar putea face zeiță De m-ai așeza în sufletu-ți nemuritor De fericire te-ai simți beat criță…
Considerând că nu m-alegi, Ci doar-ți apar așa în cale Chiar și când stai, nu doar când mergi Aș fi cea mai frumoasă dintre zale.
Cândva voi fi o za ce n-o vei putea uita Nici dacă-ar trece opt milenii Pribeagă și posacă m-oi lupta Să mă poarte-n lanț toți pământenii.
Vara trecută am fost invitată la Biblioteca Comunală din Răzvad să țin un atelier de scriere creativă și am fost foarte surprinsă de modul în care s-au descurcat copiii. Dar mai întâi, aș vrea să vă vorbesc despre doamna Dana, o bibliotecară extrem de dedicată care face mereu activități cu cei mici și cei mari. Au organizat concursuri de Miss și Mister, au făcut Răzvădenii au talent, au făcut șezătoare, cursuri de pictură, cursuri de șah și câte și mai câte activități diverse de care copilașii sunt încântați. Iar Dana i-a ajutat și la temele de vacanță.
Sunt atât de dornici de conexiune umană, de a fi înțeleși, de a face parte dintr-un grup, de a se lăsa modelați și sunt sigură că sunt sătui de ecrane digitale și reci. Ei se află în căutare de conexiune umană. E normal, cu toții avem nevoie de asta. Mai ales într-o astfel de perioadă!
Ce mi se pare mie foarte trist este că, în ultimii ani s-au desființat și s-au închis multe dintre bibliotecile comunale după cum puteți vedea în documentarul realizat de Recorder. Și atunci chiar cred că n-ar trebui să ne mai mire lipsa educației și a culturii de la noi din țară.
Aș vrea să subliniez când de important este rolul unei bibliotecare în aceste comunități pentru că modelează caracterul unui copil, îi ajută să se descopere, îi hrănește curiozitatea. Mai ales că trăim aceste vremuri….departe unii de ceilalți…nu doar fizic, ci și sufletește..în multe situații.
Revenind acum asupra experienței pe care am trăit-o și pe care aș vrea s-o împărtășesc cu voi, pot spune că a fost minunată!
Am avut onoarea de a cunoaște câțiva copii și adolescenți extraordinari prin felul lor de a fi, de a privi lumea, de a înțelege lucrurile. Mai maturi emoțional decât mulți adulți pe care i-am întâlnit…Chiar aș putea spune că ei au ținut atelierul cu mine și că mi-au dat lecții practice de creativitate, nu invers.
Am primit felicitări făcute de cei mici și mi-am adus aminte de perioada în care am fost profesoară de engleză la o grădiniță…uitasem de inocență, de puritate…uitasem cât de minunați sunt copiii!
Iar mai apoi, am stat de vorbă și cu câțiva adolescenți extrem de talentați, inventivi și isteți care au întreaga lume la picioare! Sunt sigură că într-o zi vor deveni adulți minunați!
M-au întrebat cum mi-a venit ideea piesei de teatru pentru care am fost premiată, m-au felicitat, mi-au spus că le-a plăcut foarte mult!
Ați avut vreodată sentimentul că vreți să plângeți de bucurie și nu vă dați voie că stricați momentul?
Eu l-am avut. Când în fața mea, câțiva copii au ales să-mi facă o surpriză – jucând pentru prima oară un fragment din piesa de teatru compusă de mine. Am avut emoții cu toții…dar a ieșit bine…la o astfel de surpriză nu m-am așteptat…pe care niciun diamant sau un alt obiect scump nu-l poate egala indiferent cât de mult ar costa…am primit ceva fără preț….am primit aprecierea sinceră a unor adolescenți, am primit timpul și energia lor…am primit dăruirea lor și am avut ocazia să le văd pasiunea față de teatru – urmărind fragmentul pe care l-au pus în scenă, dar și prin exercițiile creative pe care le-am lucrat cu ei în cadrul atelierului.
Mi-a plăcut enorm…la final, mi-au pus întrebări – cum mi-a venit ideea…m-am erijat și eu într-o soră mai mare, dându-le sfaturi după pricepere și după experiență, iar ochișorii lor erau atenți la mine și părea că-mi sorbeau fiecare cuvânt.
Mulțumesc, Dana, pentru invitație și mulțumesc, dragi copii pentru surpriza frumoasă! Mi-ați reamintit ce înseamnă să fii cu adevărat creativ, ce înseamnă să-ți lași imaginația să curgă, ce înseamnă să te bucuri, să creezi!
Un copil e un univers, închipuiți-vă cu câte universuri minunate m-am intersectat eu vara trecută!
Suntem cu toții în aceeași barcă, jucând parcă într-un scenariu apocaliptic demn de filmele de la Hollywood. Toți ne dorim să revenim la normalitate, însă, din păcate, acest lucru nu va fi posibil. Trecem printr-o serie de transformări interioare și exterioare, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.
Dacă ne lamentăm, nu vom rezolva nimic – doar ne vom autocompătimi, situându-ne în poziția de victimă. Trebuie să găsim soluții eficiente pentru situațiile din viața noastră – cel puțin pentru cele care se află în controlul nostru și pe care le putem rezolva. Mai apoi, am putea să ne uităm în jur și să vedem pe cine am putea noi ajuta și în ce mod?
Toți pentru unul și unul pentru toți
Cred că cel mai important este să ne ajutăm unii pe alții pentru că împreună suntem mai puternici – oricât de clișeică ar suna această frază, ea chiar este adevărată. În ultima perioadă, pe fondul a multor incidente nefericite, ne-am pierdut ne-am pierdut încrederea în medici. E adevărat că sistemul medical are multe hibe și sunt multe de pus la punct, dar în ciuda acestui lucru, mai există medici care au dragoste față de meseria lor și față de oameni și care își fac meseria extraordinar. De aceea, cred că, în acest sens, s-ar putea derula o campanie ORM pentru medici, care să aibă ca obiectiv creșterea încrederii populației în medici. Greu, nu-i așa? Dar nu imposibil. O agenție SEO ar putea să facă acest lucru, însă nu știu în ce măsură ar dori să se implice agențiile de marketing online luându-și pe umeri astfel de responsabilități voluntare, neremunerate financiar. Poate că a venit timpul să se cearnă grâul de neghină, așadar oamenii trebuie să știe foarte clar că avem și medici competenți care salvează pacienți.
Terapeuții ar putea să ofere consiliere psihologică gratuită – în măsura în care-și permit – desigur. Știm că facturile nu se plătesc singure, din păcate, dar cred că dacă fiecare am oferi gratuit din darurile și talentele pe care le avem – am putea schimba câte ceva în lumea înconjurătoare.
Cei din industria horeca – cel mai afectată în perioada asta – ar putea să împartă porții de mâncare unor oameni flămânzi – în loc să aștepte să expire produsele și să le arunce.
Putem să ne implicăm în activități de voluntariat, să donăm bani, obiecte, expertiză, să sprijinim diverse activități de fundraising ale ONG-urilor și asociaților caritabile.
Te pricepi la ceva ? Poate știi să oferi consultanță financiară sau juridică sau poate ești un Social Media Expert. Oferă-ți serviciile gratuit o perioadă sau cu preț redus unor persoane care chiar au nevoie. În acest mod, îți vei crește și reputația.
Sau dacă știi pe cineva care are nevoie de job îl poți recomanda unei companii de încredere. Și reversul e valabil: Știi un angajator în căutare de recruți noi? Recomandă-l cuiva care e în căutare de job.
Nu ai nevoie de bani ca să ajuți neapărat pe cineva. Poți doar să-l asculți când are probleme, să-l încurajezi cu o vorbă bună și să-l mângâi. Avem nevoie de bunătate, blândețe, răbdare, iubire.
SĂ DĂRUIM… Și lucrurile se vor așeza. Să ne facem bine. Să fim bine. Și să facem și altora bine!
