Alchimistul
Doamne, ia-mi plumbul din suflet și transformă-l în aur
Apoi fă-l, Doamne, bucăți și dă-l săracilor să-și cumpere pâine,
Ia-mi praful negru din suflet și transformă-l în iubire pentru bogații flămânzi de virtuți omenești,
Transformă-l în izvor de dăruire și renunțare la sine și dă-le să bea celor cu inima împietrită să se înmoaie,
Doamne, ia-mi toate găurile din suflet și umple-le cu mila ta, cu harul tău Divin, iar apoi transformă-le în vase frumoase și pline de iubire,
Și lasă-mă, Doamne, să le ofer în dar celor cei ce-și iubesc sufletul așa de mult încât îl vând. Pe-un argint, doi sau treizeci….o sută….o mie…
Nici nu contează cât….dac-au uitat de apa VIE….
Doamne, ia-mi inima-mi rea și fă-o izvor de bunătate și trimite-o către însetații de dreptate.
Uite, acolo, Doamne, în castelul lor care astăzi le e mai mult temniță.
Doamne, ajută-mă să văd cu ochii inimii ce nu pot vedea cu ochii minții
și să aud cu urechile sufletului, tot ce nu mi-e dat s-aud cu urechile capului,
Și-n fiecare clipă grea, oferă-mi brațul Tău să mă sprijin, iar de voi cădea,
Ajută-mă să mă ridic, pe alții să-i pot înălța la Tine.
Și pe cei ce-au uitat Cuvântul Tău să-i îndrept cu gândul către Tine.
Doamne, ia-mi viața neînsemnată și tot timpul pe care l-am pierdut aiurea-n nălucire
Și dă-le în dar câte o fărâmă bolnavilor care tânjesc amarnic după înc-o clipă de trăire,
Ia-mi respirațiile toate, Doamne și dă-le lor – celor care nu-și bat joc…
Doamne, ia-mi plumbul când atârnă prea greu că-mi târâi picioarele…
Și nu mai pot ajunge acolo unde Tu m-ai trimis,
Chiar și-n iad m-aș coborî să-i vorbesc celui mai netrebnic demon
Dacă mi-ai da forță și tărie să pot să-ndur coborârea și drumul în jos…
Și poate așa, Doamne, nu știu – dar poate așa…puțin câte puțin…
Oamenii vor goli iadul și-l vor lăsa sărac de răutăți pe care le vor fi transformat în virtuți…
Doamne…și dacă n-am plumb în mine – dă-mi să simt, să cresc, să iubesc…
De mă cred munte…să mă faci mare…
De mă cred slab….să mă faci tare…
Tu ești Alchimistul Suprem….care transformi răul în bine…neputințele în tării,
Distrugi castele de nisip clădite-n vise ca să construiești mai fortificat din piatră…
Doamne, aruncă-mă la lei….de e nevoie…
Dar ia-mi plumbul din suflet…sau sufletul de nu-mi mai rămâne plumb…
Și construiește-mi mormântul dâmb cu dâmb…
Foto: Aditya Saxena on Unsplash