Contrast
N-aș vrea să cred că albul e negru și negrul e alb
Punctul negru din lumină mă rănește
la fel de intens ca întunericul înghițit de punctul alb.
Și valuri alb-negru văd în fața ochilor
Deși sudorile care mă trec sunt colorate.
Griul care-mi străpunge inima îmi bate în piept
și-mi smulge impresia că știu
De câte ori am fost convinsă că știu ceva și că sunt înțeleaptă
De atâtea ori am căzut în întunericul necunoașterii și-al prostiei mele
Pentru că s-a dovedit că „Le arăt eu lor cum am dreptate!”
a fost de fapt un „Mi-arăt eu mie că mă înșel.
Când ai fost rău și când ai fost bun?
Tot ai impresia că ai dăruit suficient
c-ai făcut destule pentru lume
Și că e bine să-ți faci un renume –
Dar de multe ori se dovedește că
fapta ta bună de care erai mândru
e doar un punct alb pe-o foaie neagră.
De ce m-ar interesa să devin mumă pentru cei care-s ciumă?
Ar fi interesant să notez cum mă prezint eu în fața mea.
Ca în fața unei comisii exigente care evaluează faptele
Un examen de conștiință mai onest decât în orice tribunal
care îmi scoate în evidență griurile, dar și petele dalmațiene.
Image by Ivana Tomášková from Pixabay