Posted in Confesiuni

Pentru Galateea, cea mai frumoasă fată

Pygmalion and Galatea (ca. 1890) painting by Jean–Léon Gérôme. Original from The MET Museum. Digitally enhanced by rawpixel.

Nu pot da vina pe astre sau pe planete
Că tu ești cea mai frumoase dintre fete
Sau chiar din toată galaxia, 
Iată, începe nebunia!

Văd cum strălucește iubirea în tine.
Și-ți zic c-aș vrea să mă jertfesc pe mine
Doar s-ajung la rândul meu curat și frumos 
Să rodesc iubire 
Alături de tine.

Nu-i vina ta că ești frumoasă și la chip și la suflet
Și-n gesturi, chiar și la voce și la umblet.
Și cum înclini capul când îmi răspunzi politicos
Alături de tine mă cred un maestru tacticos…

Îmi place, Galateea, ce-ai făcut din mine,
De-mi faci rău, eu îl simt bine
Nu-ți opri mersul, nici menirea.
Eu, în sfârșit, am cunoscut
IUBIREA.


Mă predau în fața ei, renunț la mine, îmi cedez din drepturi
Sunt neînfricat și nu mă dau în lături.
De e nevoie să mă zdrobească pietre 
Să fiu aruncat în neant sau în iad 
Sau chiar să fiu transformat într-o piatră de jad.
Sau să mă scurg într-un râu aș fi împăcat.
Dacă a te iubi înseamnă un mare păcat…
Pedeapsa o primesc cu bucurie nestricată,
Dacă s-ar îmbăia în mine cea mai frumoasă fată.

Author:

Vânt bun corabiei tale!

Leave a Reply

Your email address will not be published.