Posted in Confesiuni

Pentru Galateea, cea mai frumoasă fată

Pygmalion and Galatea (ca. 1890) painting by Jean–Léon Gérôme. Original from The MET Museum. Digitally enhanced by rawpixel.

Nu pot da vina pe astre sau pe planete
Că tu ești cea mai frumoase dintre fete
Sau chiar din toată galaxia, 
Iată, începe nebunia!

Văd cum strălucește iubirea în tine.
Și-ți zic c-aș vrea să mă jertfesc pe mine
Doar s-ajung la rândul meu curat și frumos 
Să rodesc iubire 
Alături de tine.

Nu-i vina ta că ești frumoasă și la chip și la suflet
Și-n gesturi, chiar și la voce și la umblet.
Și cum înclini capul când îmi răspunzi politicos
Alături de tine mă cred un maestru tacticos…

Îmi place, Galateea, ce-ai făcut din mine,
De-mi faci rău, eu îl simt bine
Nu-ți opri mersul, nici menirea.
Eu, în sfârșit, am cunoscut
IUBIREA.


Mă predau în fața ei, renunț la mine, îmi cedez din drepturi
Sunt neînfricat și nu mă dau în lături.
De e nevoie să mă zdrobească pietre 
Să fiu aruncat în neant sau în iad 
Sau chiar să fiu transformat într-o piatră de jad.
Sau să mă scurg într-un râu aș fi împăcat.
Dacă a te iubi înseamnă un mare păcat…
Pedeapsa o primesc cu bucurie nestricată,
Dacă s-ar îmbăia în mine cea mai frumoasă fată.

Posted in Mituri și Simboluri

În căutarea adevărului absolut: Sfântul Graal

Holy Chalice. Free public domain CC0 photo.

Dintotdeauna, omul și-a dorit să atingă cunoașterea în forma ei absolută și să acceadă planurile superioare ale conștiinței umane. Fie că are forma cazanului, a vasului sau a cupei, simbolistica pare să fi fost aceeași. Graalul este subiectul căutării adevărului spiritual, întruchiparea fericirii supreme, apropierea de Divinul Ceresc, nemurirea prin cunoașterea de sine în adevărul absolut. În vorbirea uzuală, acest obiect capătă semnificația unui scop unic, îndepărtat.

Sfântul Graal este potirul din care a băut Iisus Hristos, la Cina cea de Taină, act care a inițiat cele mai sacre ritualuri ale creștinătății. O altă legendă care a oferit sfântului potir un prestigiu deosebit este utilizarea Graalului pentru a colecta sângele lui Iisus, după crucificare și după ce a fost străpuns cu lancea.

În alte versiuni, graalul este „lapiz ex coelis”, mai exact, smaraldul desprins de pe fruntea lui Lucifer sau piatra căzută din cer la căderea lui. Aceasta este versiunea evocată de Wolfram von Eschebasch în poemul medival, Parzival.

Din fericire, nu toți îngerii l-au urmat pe Lucifer (lux lucis si ferro – eu port lumina) în căderea sa spirituală. Câțiva dintre ei au depus smaraldul pe Pământ, apoi au plecat din nou spre alte ceruri „căci erau prea puri pentru a rămâne aici jos”. De atunci, oameni deveniți creștini prin botez și la fel de puri ca și îngerii trebuiau să se îngrijească de el. Tot oamenii cu merite înalte erau chemați să păzească Graalul, ne arată Eschenbach.

Cu toate că științele tradiționale Cabala, astrologia, alchimia și tarotul nu ne pot oferi un răspuns precis în ceea ce privește realitatea intrinsecă, ele sunt în măsură să ne dea cel puțin cheile spirituale. Privind cartea Asul De Cupe din tarot care face parte din Arcanele Minore, vom proiecta prima imagine a Graalului: vasul strălucitor care conține băutura nemuriii revărsându-se în divin. Speranța și puritatea sunt redate prin apariția porumbelului alb, simbol al păcii și al Duhului Sfânt deopotrivă. Simbolistica acestei arcane este bogată și ne vorbește despre cele mai profunde forme ale împlinirii: Bucurie, recunoștință, satisfacție, misterul iubirii în toate formele sale de manifestare. Arcana As de cupe semnifică fericire, împlinire și pace interioară. De asemenea, mai poate simboliza emoții și sentimente armonioase, spiritualitate, fericire supremă, viziune, îndeplinirea unui vis. În orice caz, mesajul central al acestei cărți de tarot se rezumă la faptul că tot ceea ce facem din iubire este binecuvântat.

Sfântul Graal: Cupa providențială 

Potrivit lui Otto Rahn și multor alți autori, mitul Graalului ne-ar fi fost transmis de Iran, unde gohral înseamnă „piatră sacră.” Această piatră sacră nu este una oarecare: este un smarald. Ea este deci verde, de culoarea speranței, dar mai ales a vieții (culoarea naturii, a regnului vegetal). De aceea, „hrismul” sau monograma lui Hristos simbolizează „spiritul universului” ca și „culoarea verde.”

Mitul Graalului apare evocat și în legenda lui Kerridwen care era o femeie dintr-un neam ales. Kerridwen avea un fiu foarte urât, pe nume Morvran (poreclit Afangddu sau Avangddu) așa că s-a hotărât să creeze un elixir al cunoașterii pentru a-l transforma în cel mai înțelept și respectat bărbat! Ea a realizat deci un preparat pe bază de mai multe plante care va purta de altfel numele evocator de graal și i-a cerut piticului Guyon să supravegheze mixtura care fierbea în lipsa ei. Dar, într-o seară, lichidul a debordat și trei picături l-au stropit pe Guyon; în clipa în care acesta a dus instinctiv, degetul la gură pentru a-l răci, a devenit conștient de adevărata sa stare și a atins cea mai înaltă cunoaștere. Numai aceste câteva picături îi permiteau accesul la ea, căci, băutura în totalitatea ei, constituia o otravă puternică. 

Licoarea lui Kerridwen este puternic impregnată de influența magică produsă de numeroasele schisme druidice, îndeosebi prin tradițiile celtice irlandeze. Ea constituie manifestarea aceluiași adevăr transcendent pe care nu-l contenește să-l vehiculeze. Tradiția, Graalul, în calitate de conținător, exprimă feminitatea, conținutul exprimând, în ceea ce-l privește, sămânța virilă. Astfel, fiecare mit are atât un aspect alb (magia albă),cât și sub aspect negru (magia neagră) – yin și yang. 

Graalul se va dovedi în egală măsură și un simbol al evoluției și unul al involuției, prin diversele devieri apărute în cursul istoriei religiilor. Cazanul vrăjitoarelor, cum sunt cele din Macbeth, se înrudește cu aceasta din urmă categorie.

Indiferent de abordare, mitul Graalului strălucitor este mitul cunoașterii revelate și al nemuririi prin excelență. Căutarea sfântului potir care denotă dragoste, cunoaștere și viață asociate cu spiritul, respectiv cu sufletul și trupul, va continua necontenit, după cum afirma și Simone Saint, în cartea sa, Clair La Route du Graal:

„Drumul care duce la Graal va rămâne fără îndoială până la sfârșitul veacurilor, până când omul își va descoperi ultimul secret, el își va continua căutarea.”

Foto: rawpixel.com ,trustedtarot.com

Posted in SurPRIZE

Interviu cu Iulia Negroiu, autoarea cărții „Ana și cele 1906 de povești”

Am avut prilejul de a sta de vorbă cu doamna Iulia Negroiu, autoarea cărții „Ana și cele 1906 de povești” și-mi doresc să împărtășesc cu voi această bucurie. Așadar, vă invit să citiți acest interviu și să descoperiți mai multe detalii despre omul care a scris paginile care se află în spatele acestei coperte frumos colorate.

1. Cine este Iulia Negroiu omul și cine este scriitorul Iulia Negroiu?

M-am născut în Ploieşti, în anul 1971. Am absolvit Facultatea de Drept în anul 1995 şi Institutul Național al Magistraturii. La terminarea facultății am devenit procuror, iar din anul 1998 sunt avocat, membru al Baroului Bucureşti.

2. Care este motto-ul dvs în viață?

Mă întreb dacă este foarte greşit să spun că nu am un motto. Sunt multe lucruri ce vorbesc, împreună, despre un om şi despre locul pe care îşi doreşte să-l umple cu personalitatea lui.

3. Ce rol au cărțile în viața unui om în viziunea dumneavoastră?

Cărțile sunt o poartă. Sunt totdeauna în fața ta, îți dau mereu impresia că poți pătrunde în miezul, în mintea lor. Uneori, lucrul acesta devine posibil. Uneori.

4. Cum ați descoperit pasiunea pentru scris?

Aş spune că e mai curând o plăcere. Am descoperit-o când am avut nevoie de poveşti pe care să le spun fetiței mele.

5. După părerea dumneavoastră, ce n-ar trebui să-i lipsească unui scriitor?

Nu pot răspunde la acesta întrebare. Aş indrăzni, ca cititor, să sper că fiecare scriitor pune în carte ce are mai aproape de suflet.

6. Care e autorul dvs preferat și care este opera dvs preferată?

Somerset Maugham. Şi nu este vorba despre o carte anume, ci despre întreaga lui operă.

7. Cu ce personaj v-ați întâlni la o cafea și de ce?

Poate cu Philip Carey, personajul din “Of Human Bondage”. E un abis în tot ce simte şi face pentru femeia iubită.

8. Cum v-a venit inspirația pentru Ana și cele 1906 de povești?

Interesul pentru istorie este motivul care m-a adus în fața acestui demers. De ce o carte pentru copii? În anii copilăriei mele, poveştile despre regalitate erau puține şi trecute prin filtre ce schimbau realitatea. Copiii noştri, cei din realitatea de azi, au nevoie de alternative pentru a cunoaşte lucrurile din trecut altfel decât prin intermediul unui manual de istorie.

Spre deosebire de literatura pentru adulți, ce propune o varietate de necontestat de personaje care ne duc în acele timpuri, puține cărți pentru copii îşi propun să lege generația de azi de cea trecută. Perioada regalității, cu semnificațiile ei multiple, poate începe să devină interesantă pentru copiii de vârstă şcolară şi prin intermediul unor de lucrări cum este “Ana şi cele 1906 de poveşti“.

9. Aveți în plan scrierea unor alte proiecte?

Mi-aş dori, în primul rând, să înțeleg cum a fost primită această carte. Cred că doar aşa decizi dacă mergi mai departe.

10. Dacă ați putea călători înapoi în timp, ce moment din trecut ați alege și de ce?

Să propun anul 1906? A fost un an atât de aprins, de cosmopolit, pentru un Bucureşti aflat în fața multor începuturi.

Mulțumesc pentru răspunsuri, vă urez mult succes! Fie ca poveștile Anei să ajungă la cât mai mulți oameni!

Posted in Molecultură

Chimia iubirii: Ce se întâmplă când ne îndrăgostim?

Când ne îndrăgostim, simțim fluturași în stomac și parcă plutim pe norișori pufoși, iar emoțiile trăite nu se compară cu nimic altceva. Din păcate, acest efect uluitor și atât de plăcut nu durează o veșnicie, iar dragostea pasională asociată etapei de îndrăgostire se stinge ca un foc de paie. 

Continue reading “Chimia iubirii: Ce se întâmplă când ne îndrăgostim?”
Posted in Confesiuni

Cât durează o melodie

timp

A trecut atâta timp și-acum iar ne întâlnim
Emoțiile îmi dau năvală
N-aș vrea să sărbătorim
Nici n-am avea ce…
Poate doar melodia noastră.

Suntem doi romantici – fiecare pe inima lui 
Îmi simți vocea tremurândă
Când o cânt, dar tu… tu… ai uitat versurile
Și nici nu-mi poți vedea sufletu-mi ca gelatina. 

Suntem doi isteți – fiecare cu mintea lui 
Atât de diferiți, atât de smeriți în iubire…
Cine nu ne cunoaște, ne-ar socoti egoiști 
și triști…

Dar noi nu suntem așa…
Noi suntem veseli – fiecare pe calea lui
Îi facem și pe alții să râdă
Suntem doi clovni…

Îmi întinzi mâna de parcă 
ai vrea să-mi citești în palmă 
viitorul.
Nu te deranja, știu că pe noi 
nu ne mai leagă nici trecutul…

Ai vrea de dragul vremurilor apuse 
Să încerci să-mi scoți fluturii de la naftalină
Oh, dragule, nici nu știi câte încercări eșuate 
Am avut. Am vrut să-i ucid în fiecare noapte

Nu nu, te rog, nu-mi mai trezi pulsul iubirii că abia a ațipit.
Și dac-ai știi cât m-am chinuit să-l fac s-adoarmă. 
I-am cântat, l-am plimbat, l-am îndulcit cu miere…
Nu mă invita într-o camera de hotel 
Dacă nu mi-ai rezervat măcar un colț de suflet
Adineauri ți-am zis ….acum câțiva ani cu zimți
Să nu faci decât ce simți…

Îmbracă-mi sufletul cu iubire, 
Corpul meu nici acum n-a uitat mângâierile tale,
Nici vocea ta și nici chipul,
Chiar dacă prin clepsidră s-a scurs încet nisipul.

Ai observat cum ne joacă feste cuvintele, nu doar destinul?
PA-siune conține un PA tranșant!
Nu mai e loc de întoarceri sau regrete…
Nici de nebunii sau de alte jocuri cochete…

Atât a fost să fie…cam cât durează-o melodie…

Nu-mi spui nimic nou, știu tot ce ne desparte…
N-am uitat că
Regele din sufletul meu
Nu poate fi sclav al trăirilor deșarte.
Și știm amândoi…știm amândoi…
Că regina din inima ta…este departe.